ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3726/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1982/ COM din 31 martie 2003, Tribunalul Constanța, secția comercială, judecătorul sindic, a respins ca lipsite de interes, obiecțiunile formulate de debitoarea sc C.I.C. SRL C onstanța, în contradictoriu cu lichidatorul SC R.C. SRL București, al SC C.I.C. SRL. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că obiecțiunile debitoarei la propunerea de vânzare directă a unicului imobil care aparținea în proprietatea acesteia, format din teren în suprafață de 7125 mp și construcții în suprafață de 3761 mp sunt lipsite de interes, din moment ce lichidatorul și-a restrâns această propunere de vânzare directă a activului, ca urmare a deciziei adunării creditorilor, care a fost în sensul vânzării imobilului la care s-a făcut referire mai sus prin vânzarea la licitație publică.

Recursul declarat de către debitoarea SC C.I.C. SRL Constanța, împotriva susmenționatei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 761/ COM din 3 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială. La data de 5 august 2003, S.P. în calitate de administrator al debitoarei SC C.I.C. SRL Constanța a formulat contestație împotriva măsurii dispusă de lichidatorul judiciar, SC R.C. SA București privind scoaterea la vânzare a bunurilor debitoarei potrivit publicației de vânzare din 29 iulie 2003. Prin sentința nr. 8724 din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Constanța, secția comercială, judecător sindic a hotărât astfel: „Respinge excepția lipsei calității procesuale a contestatorului S.P.

și a tardivității introducerii contestației. Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul S.P., în calitate de administrator al debitoarei SC C.I.C. SRL în contradictoriu cu intimata R.C. SRL”. Pentru a adopta această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că raportat la dispozițiile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., administratorul societății este îndreptățit să atace măsurile adoptate, în opinia sa, cu încălcarea legii de către lichidatorul judiciar, iar pe fond, instanța a considerat că imobilul supus vânzării prin licitație publică compus din hală (complex comercial) și terenul aferent, se încadrează din punct de vedere tehnic în noțiunea de „corp de proprietate” în sensul art. 20 din Legea 7/1996, având un număr cadastral unic, astfel că susținerile contestatorului în sensul că în speță vânzarea s-ar fi efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 4989 C. proc.

civ., nu sunt întemeiate cum, neîntemeiate sunt și susținerile aceluiași contestator potrivit cărora în cauză s-ar fi urmărit vânzarea bunului din averea falitei la un preț derizoriu, din moment ce, din publicațiile de vânzare rezultă că prețul de pornire al licitației a fost stabilit prin expertiza tehnică judiciară efectuată în dosarul de fond, iar în cadrul procedurii de valorificare, au fost respectate normele prevăzute de C. proc. civ. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs S.P. în calitate de administrator al debitoarei SC C.I.C. SRL Constanța. Prin decizia nr. 134/ COM din 6 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, investită cu soluționarea recursului declarat de administratorul S.P.

a hotărât astfel: „Respinge excepțiile tardivității recursului și a lipsei calității procesuale active a recurentului S.P. În conformitate cu art. 103 C. proc. civ., dispune punerea în termenul de exercitare a recursului declarat de S.P., administrator al SC C.I.C. SRL, împotriva sentinței nr. 8724/ COM din 27 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța. Admite recursul. Modifică hotărârea în sensul admiterii contestației și anulării publicației de vânzare nr. 3 din 29 iulie 2003”. Pentru a adopta această soluție, instanța de recurs, a reținut în esență că recurentul a făcut dovada existenței unor motive de natură a determina repunerea acestuia în termenul de recurs, potrivit art. 103 C. proc.

civ. și totodată că față de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 64/1995 (care dau posibilitatea debitorului să formuleze contestație împotriva măsurilor luate de lichidator cu privire la patrimoniul societății) acesta are calitate procesuală activă.

Pe fondul cauzei, instanța de recurs a reținut că din probele dosarului a rezultat că lichidatorul nu a făcut demersuri pentru stabilirea valorii de circulație a fiecăreia din cele două construcții, cu terenul și utilitățile aferente și necesare, care se impuneau, având în vedere concluziile expertizei, din care a reieșit că valorificarea halei industriale era suficientă pentru acoperirea întregului pasiv și deci că în aceste condiții și ținând seama de faptul că în cauză nu există nici o încheiere prin care judecătorul sindic să fi aprobat, în sensul art. 101 alin. (3) și art. 102 din Legea nr. 64/1995 republicată, raportul de expertiză tehnică și ca urmare, să fi dat dispoziție lichidatorului să efectueze lichidarea în bloc a averii debitoarei falite, înseamnă că valorificarea bunurilor acesteia s-a făcut cu ignorarea dispozițiilor art. 489 C. proc.

civ., ceea ce atrage nelegalitatea publicației de vânzare din 29 iulie 2003. Această ultimă decizie nr. 134/ COM din 6 mai 2004, a fost atacată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de lichidatorul SC R.C. SRL București cu prezenta cerere de revizuire. Se susține în esență că în speță este vorba de două hotărâri definitive potrivnice, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, respectiv decizia nr. 134 / Com din 6 mai 2004, care este contradictorie cu decizia nr. 761/ COM din 3 iulie 2003, pronunțată de aceeași instanță și că, contrarietatea acestor hotărâri, se fundamentează pe faptul că prin decizia nr. 761/2003, s-a statuat ca lichidatorul judiciar valorifică un singur imobil. Se mai susține că, hotărârile pronunțate conțin tripla identitate de elemente: părți (SC R.C.

SRL în calitate de lichidator judiciar și S.P., în calitate de reprezentant al falitei SC C.I.C. SRL Constanța), obiect (modalitatea de valorificare a activului, imobil al falitei de către lichidatorul judiciar) și cauză (derularea procedurii de faliment împotriva debitoarei SC C.I.C. SRL Constanța). De asemenea, se mai susține că hotărârile contradictorii au fost pronunțate în dosare diferite (202/COM/2003 și 934/COM/2003) și că în cauza care a format obiectul dosarului 202/COM/2003, nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat. În consecință, pentru a nu se încălca autoritatea de lucru judecat, rezultată din prima hotărâre (decizia nr. 761/ COM din 3 iulie 2003) revizuienta solicită admiterea prezentei cereri de revizuire și retractarea celei din urmă hotărâri (decizia nr. 134 din 6 mai 2004). Cererea de revizuire formulată în cauză nu este întemeiată.

Pentru a examina motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer îndeplinite următoarele cerințe: - să existe hotărâri judecătorești definitive (irevocabile) potrivnice ale căror măsuri prevăzute în dispozitivul lor să nu poată fi aduse la îndeplinire; - să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză a acestora; - în cel de al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, ori dacă a fost ridicată, să nu fi constituit obiect de dezbatere. În speță aceste cerințe nu sunt îndeplinite. Astfel, din probele de la dosar rezultă că prima cerere (soluționată irevocabil prin decizia nr. 761 din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, dosar nr. 8368/29004) a avut ca obiect contestația formulată de debitoarea SC C.I.C.

SRL Constanța la propunerea făcută de lichidatorul acesteia SC R.C. SRL de vânzare directă a bunurilor sale (care, în final nu a mai fost realizată, din moment ce adunarea creditorilor a hotărât valorificarea activelor, prin vânzare la licitație publică, așa cum a susținut aceasta și ca atare, obiecțiunile debitoarei în sensul arătat, au fost respinse irevocabil), pe când, obiectul celei de a doua contestații (respinsă irevocabil prin decizia nr. 134 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială dosar 202/COM/2004) l-a constituit modalitatea valorificării bunurilor debitoarei falite, cu respectarea unor dispoziții legale imperative (art. 489 C. proc. civ.) și anume pe corpuri de proprietate.

Deci, din cele expuse rezultă indubitabil că obiectul celor două contestații este total diferit (chiar dacă ambele au fost formulate în derularea procedurii de faliment) întrucât prin prima cerere s-a urmărit valorificarea bunurilor la un preț cât mai avantajos (nu direct ci prin vânzarea la licitație publică), pe când cea de a doua cerere a avut ca obiect limitarea vânzării bunurilor până la nivelul necesar acoperirii creanței.

Pe cale de consecință, chiar dacă o parte din elementele caracteristice puterii de lucru judecat (părți și calitate procesuală) se regăsesc în cea de a doua hotărâre (decizia nr. 134/2004), această împrejurare nu este suficientă, așa cum pretinde revizuienta, pentru a se considera că în cauză operează autoritate de lucru judecat, din moment ce potrivit celor arătate, a doua cerere nu are același obiect și ca atare, nu sunt îndeplinite cumulativ toate cerințele, prevăzute de art. 1201 C. civ., care să justifice retractarea ultimei hotărâri (decizia nr. 134/2004) pentru a nu fi contrazisă puterea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre (decizia nr. 761 din 3 iulie 2003). Așa fiind, cererea de revizuire formulată în cauză urmează a fi respinsă cu consecința obligării revizuientei, în temeiul art. 274 C. proc.

civ. la plata către intimatul S.P. a sumei de 6.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.C. SRL în calitate de lichidator judiciar al SC C.I.C. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 134 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă revizuienta la 6.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul S.P. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.