ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 1997, sub nr. 1351, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta SC S.O. SRL București a solicitat în contradictoriu cu Ministerul de Finanțe - Direcția de Soluționare a Plângerilor și D.G.F.P.C.F.S., anularea procesului-verbal nr. 97170 din 4 decembrie 1996, menținut prin decizia nr. 97849/1997, precum și decizia nr. 868 din 9 septembrie 1997, ca nelegale.

În motivarea acțiunii s-a precizat că prin procesul-verbal încheiat de organele de control, s-a stabilit că datorează suma de 440.014.545 lei, diferență de impozit, pe perioada 1 martie 1994 - 31 octombrie 1996. În legătură cu această constatare, menținută atât de Direcția Generală a Finanțelor Publice, cât și de Ministerul de Finanțe, prin deciziile enunțate, reclamanta a precizat că raționamentul organului de control, că societatea, întrucât nu și-a majorat capitalul până la 31 decembrie 1994, conform art. 31 din O.G. nr. 70/1994, nu mai beneficiază de o altă perioadă de scutire de impozit în afara celei de 6 luni, considerată de la 8 septembrie 1993, la 1 martie 1994, a fost greșit. În concret, s-a arătat că la 30 iunie 1994 s-au efectuat vărsăminte în valută liber convertibilă în sensul dispozițiilor art. 14 ale Legii nr. 35/1991, modificată prin art. 31 din O.G.

nr. 70/1994 și că s-a depășit cu mult minimul legal de 10.000 dolari SUA, astfel că beneficiază de facilitatea scutirii de impozit. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 73, pronunțată la 21 ianuarie 1998, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a înființat în baza Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 35/1991, modificată la 8 septembrie 1993, fiind înmatriculată la Registrul Comerțului, capitalul subscris și vărsat la constituire fiind de 5 milioane lei și 4.457,16 dolari SUA. În perioada 3 iunie - 30 iunie 1994, investitorul străin a majorat aportul la capitalul social, cu suma de 47388, 44 dolari SUA, aceasta fiind înscrisă în Registrul Comerțului, la 21 ianuarie 1995. Întrucât art. 31 din O.G.

nr. 70/1994, privind impozitul pe profit prevăzut de art. 14 din Legea nr. 35/1991, modificată, a vizat numai persoanele juridice care s-au înregistrat la Registrul Comerțului, înainte de ianuarie 1995, instanța a constatat că reclamanta și-a majorat capitalul social prin aportul în valută a unuia din asociații străini, la 21 ianuarie 1995, deci ulterior datei de 1 ianuarie 1995, astfel că în mod corect s-a stabilit că a beneficiat de scutire de impozit pe profit numai 6 luni, ca urmare a desfășurării activității de comerț. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea. În motivarea acesteia, recurenta a reiterat, ca și critici, aceleași apărări, susținând că nu au fost avute în vedere de către instanța de fond.

Recursul este nefondat. Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este legală și temeinică.

Rezultă că recurenta s-a înființat la data de 8 septembrie 1993, în baza Legii nr. 31/1990 și Legii nr. 35/1991, modificate, și că nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 35/1991, modificată, capitalul social subscris și vărsat fiind de 5 milioane lei și 4.457,16 dolari SUA, și nu de cel puțin 10.000 dolari SUA, aceasta intrând, astfel, sub incidența Legii nr. 12/1991, în sensul că a fost scutită de plata impozitului pe profit, doar pe o perioadă de 6 luni [art. 5 lit. d)]. A rezultat că perioada de scutire prevăzută de Legea nr. 12/1991 a expirat, având în vedere că la data constituirii, aceasta nu beneficia de facilitățile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 35/1991, cu modificările ulterioare, întrucât capitalul social vărsat a fost sub minimul prevăzut de lege.

Cât privește majorarea capitalului social din perioada 3 iunie - 30 iunie 1994 și care a produs efecte din momentul înregistrării la Registrul Comerțului (21 ianuarie 1995), aceasta nu poate fi luată în considerare, ea neavând nici o relevanță față de condiția cerută la data constituirii societății - 8 septembrie 1993, când trebuia respectat nivelul de 10.000 dolari SUA. Rezultă, așadar, că recurenta nu a întrunit condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 35/1991, modificată, pentru a beneficia de scutire de impozit, context în care actele de control întrunesc condițiile de legalitate. Cum instanța de fond a reținut aceste aspecte, recursul urmează să fie respins în conformitate cu art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.O. SRL București împotriva sentinței civile nr. 73 din 22 ianuarie 1998, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.