ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 5510 din 10 octombrie 2003, reclamantul D.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 875 din 1 septembrie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 decembrie 1943, în localitatea Râșcani, județul Bălți (ținutul românesc Basarabia), iar la scurt timp după naștere, s-a refugiat împreună cu mama sa, în Austria, unde tatăl său se afla în refugiu, încă din anul 1941, împreună cu ceilalți patru copii minori; refugiul a fost determinat din motive de persecuție etnică, ultima localitate de refugiu fiind comuna Trușești, județul Botoșani, unde s-au stabilit definitiv; în mod nelegal pârâta a refuzat să-i recunoască statutul de refugiat din motive de persecuție etnică și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/ 2000. Pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că Direcția Îndrumare Metodologică din cadrul Casei Județene de Pensii și Asigurări Sociale, căreia i-a fost înaintat dosarul fratelui reclamantului, pentru a stabili dacă refugiul acestuia, în anul 1945, din Austria, în România, se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată, aceasta a restituit dosarul, cu precizarea că solicitantul nu poate beneficia de drepturile prevăzute de legea menționată.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 260 din 27 noiembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 875 din 1 septembrie 2003, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada de refugiu cuprinsă între 20 decembrie 1943 - 6 martie 1945. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a arătat că reclamantul s-a născut în timp ce părinții săi locuiau în Austria, astfel că, în cauza dedusă judecății este vorba de un refugiu din Austria, în România, nicidecum de un refugiu dintr-un teritoriu cedat ca urmare a Ultimatumului din iunie 1940, încheiat cu U.R.S.S.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 319/2002 și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice.

Din declarațiile martorilor C.C. și C.C. rezultă că, la scurt timp după naștere, reclamantul, împreună cu mama sa, au fost nevoiți să se refugieze din localitatea sa de naștere, refugiul fiind determinat din motive de persecuție etnică. Cum reclamantul a făcut dovada că s-a născut la data de 1 decembrie 1943, în localitatea Râșcani, județul Bălți (aparținând ținutului românesc Basarabia), iar la scurt timp după naștere, a fost nevoit să se refugieze împreună cu mama sa, din motive de persecuție etnică exercitată de trupele sovietice care înaintau, în timp ce trupele românești se retrăgeau, acesta este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, situația sa încadrându-se în prevederile art. 1 lit. c) din legea menționată, așa cum și în mod corect, a apreciat și instanța de fond.

Prin urmare, în mod greșit, recurenta-pârâtă a reținut că în cauza de față este vorba de un refugiu care a avut loc de pe teritoriul unui stat străin, respectiv, Austria, pe teritoriul României. Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 260 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.