ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4460/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din 28

mai 2004 a Tribunalului Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat

încadrarea juridică a faptei, din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, în art. 211 alin. (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

din același cod, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul B.M.

la 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei, timpul reținerii și arestului preventiv de la 14 octombrie

2003, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit

arestarea preventivă.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului 4.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000

lei onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

În seara zilei de 14 septembrie

2003, orele 22,00, inculpatul B.M. și concubina sa C.A. veneau din comuna

Brâncoveni, jud. Olt, cu o căruță trasă de un măgar și când au ajuns în dreptul

locuinței părții vătămate B.I., în vârstă de 74 ani, din aceeași comună,

inculpatul a oprit căruța și a intrat în curte, de unde a luat un butoi de 200

litri, pe care l-a dus, prin rostogolire la căruță.

În timp ce inculpatul ieșea cu

butoiul din curte, partea vătămată, auzind zgomot, a ieșit la poartă și a

insistat că i se lase butoiul.

Inculpatul a aplicat părții vătămate

mai multe lovituri cu palmele și pumnii și a plecat cu butoiul din curte.

Fiind sesizați de martora M.M.,

soțul acesteia M.F. și B.V., nepot al părții vătămate au plecat în urmărirea

inculpatului, iar când au ajuns la căruță, inculpatul i-a amenințat, spunând că

nu se apropie căci le taie gâtul cu coasa.

În aceste condiții, martorii au

renunțat să-l mai urmărească pe inculpat, care a transportat butoiul la

domiciliul său.

Ulterior, organele de poliție au

luat măsura ridicării butoiului de la inculpat și l-au predat părții vătămate.

Împotriva sentinței inculpatul a

declarat apel, criticând-o ca nelegală, cu privire la încadrarea juridică a

faptei în infracțiunea de tâlhărie, susținând că nu se poate reține această

infracțiune, întrucât în momentul sustragerii butoiului nu a aplicat lovituri

părții vătămate, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

furt.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 358 din 12 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, a dedus în continuare arestarea preventivă și a menținut starea de

arest.

Totodată, l-a obligat să plătească

statului, 600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezintă onorariu avocat oficiu, ce va fi suportat din fondul Ministerului

Justiției.

Inculpatul a declarat recurs,

invocând, ca și în apel, motivul privind greșita încadrare juridică a faptei,

solicitând a se schimba în infracțiunea de furt, iar în subsidiar, reducerea

pedepsei.

Criticile nu sunt fondate.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

constituie infracțiunea de tâlhărie, furtul săvârșit prin întrebuințarea de

violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau

neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel

de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor

infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

În cauză, din declarațiile părții

vătămate și ale martorilor M.M., M.F., B.V. și B.C., rezultă că inculpatul a

lovit partea vătămată pentru păstrarea bunului furat și a-l duce la căruță, iar

apoi a amenințat martorii că le taie gâtul cu coasa dacă se apropie de căruță,

pentru a păstra bunul sustras și a-și asigura scăparea.

Așa fiind, fapta a fost

caracterizată corect, ca infracțiune de tâlhărie.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, aceasta este bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen. și satisface și cerințele art. 52 C. pen.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, este de menționat că inculpatul este recidivist, din copia de pe fișa

de cazier judiciar, rezultând că anterior a fost condamnat prin mai multe

hotărâri (10 sentințe) mai ales pentru infracțiuni de furt calificat.

În consecință, nu se impune

reducerea pedepsei, ci dimpotrivă a se menține în cuantumul stabilit.

Criticile formulate fiind nefondate

și cum nu se constată nici motive care se i-au în considerare din oficiu,

recursul urmează a se respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată se va deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive de la 14 octombrie 2003, la zi și recurentul va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul de

avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 358 din 12 iulie 2004 a Curții

de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

perioada arestării preventive, de la 14 octombrie 2003 la 9 septembrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2004.