ÎCCJ, Decizia nr. 200/2004

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, întemeindu-se pe dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății recursului declarat de P.S.D.Ș.E.S.M.B., împotriva deciziei civile nr. 27 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe motiv că reprezentantul acestuia, I.A., a lipsit nejustificat în instanță. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4650 din 11 noiembrie 2003, a admis recursul declarat de P.S.D.Ș.E.S.M.B. și, casând încheierea menționată, a trimis cauza la Curtea de Apel București, pentru continuarea judecății, cu motivarea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, față de reprezentantul acestui partid, pentru termenul din 12 iunie 2003. Împotriva acestei decizii irevocabile, P.S.D.Ș.E.S.M.B.

a declarat recurs, fără să formuleze susțineri susceptibile a fi considerate motive de casare. Examinând în camera de consiliu recursul declarat, în raport cu cerințele de formă privind admisibilitatea, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet format, potrivit art. 308 alin. (1) C. proc. civ., a dispus respingerea acestuia, prin decizia nr. 154 din 26 aprilie 2004. S-a motivat că, în raport cu dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., cerințele de formă privind admisibilitatea nu sunt îndeplinite, deoarece decizia irevocabilă, prin care se soluționează recursul declarat, împotriva unei încheieri de suspendare a judecății căii de atac a recursului, nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Împotriva acestei decizii, P.S.D.Ș.E.S.M.B. a formulat contestație în anulare, invocând, totodată, și excepția de neconstituționalitate a Legilor nr. 14/2003, nr. 43/2003 și nr. 90/2003, pentru soluționarea căreia a cerut să fie sesizată Curtea Constituțională. Examinându-se cauza sub aspectul contestației în anulare formulate și a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, se constată următoarele: Potrivit art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în cazul în care completul, care trebuie să decidă asupra admisibilității în principiu, este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă sau că motivele de recurs invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute în art. 304 din același cod, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă nici unei căi de atac.

Așa fiind, hotărârea la care se referă partidul menționat, prin președintele acestuia, nefiind supusă nici unei căi de atac, nu este susceptibilă de a fi atacată nici cu contestație în anulare. Mai mult, din însuși memoriul prin care a fost exercitată calea de atac a contestației în anulare și din susținerile formulate de reprezentantul P.S.D.Ș.E.S.M.B., rezultă că acest partid, nefiind înregistrat, nu are personalitate juridică, astfel că nu poate avea calitate procesuală activă. Ca urmare, din aceste considerente, se constată inadmisibilitatea căii de atac a contestației în anulare, formulate împotriva unei decizii care nu este supusă nici unei căi de atac, iar, ca urmare, reprezentantul partidului menționat nu poate invoca excepția de neconstituționalitate, cât timp formațiunea al cărei președinte este nu are acces la judecată, datorită inadmisibilității căii de atac exercitate și lipsei calității procesuale active.

În consecință, urmează a se dispune respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de P.S.D.Ș.E.S.M.B., împotriva deciziei nr. 154 din 26 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Completul, prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ. Pronunțată, în ședință publică, azi, 7 iunie 2004.