ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8625/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

11 decembrie 2003, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 11643 din 28 octombrie 2003,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor

acordate de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că familia sa a fost obligată să se refugieze în septembrie 1942, urmare

a persecuțiilor etnice, din orașul Cluj, în orașul Sighișoara, unde el s-a

născut, familia revenind în orașul de domiciliu, în mai 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 40 din 18

ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea emisă de

pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1943 - 6 martie

1945, cu începere de la 1 august 2003.

Ulterior, admițând cererea de

îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant, instanța a dispus

rectificarea erorii invocate, în sensul că perioada refugiului a fost 6

septembrie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că părinții reclamantului au fost obligați să se refugieze din Ardealul

de Nord, în urma Dictatului de la Viena, iar reclamantul s-a născut în perioada

de refugiu, împrejurare în raport cu care este normal să beneficieze de

statutul de refugiat, fiind de neconceput ca un copil să aibă un alt regim

juridic, decât restul familiei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, cu motivarea că Legea nr.

189/2000, prevede expres și limitativ, categoriile de persoane ce beneficiază

de prevederile ei, iar intimatul nu se încadrează în nici una dintre ele.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni

români care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în alata localitate, decât cea

de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost suspuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în

perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și

morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor,

indiferent că au fost născuși înainte sau în timpul refugiului.

Cum intimatul-reclamant s-a născut

la 1 septembrie 1942, în orașul Sighișoara, localitate în care se refugiaseră

părinții săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Pentru considerentele expuse și față

de dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 40 din 13 ianuarie 2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.