ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8625/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2003, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 11643 din 28 octombrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că familia sa a fost obligată să se refugieze în septembrie 1942, urmare a persecuțiilor etnice, din orașul Cluj, în orașul Sighișoara, unde el s-a născut, familia revenind în orașul de domiciliu, în mai 1945. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 40 din 18 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2003. Ulterior, admițând cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant, instanța a dispus rectificarea erorii invocate, în sensul că perioada refugiului a fost 6 septembrie 1942 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părinții reclamantului au fost obligați să se refugieze din Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena, iar reclamantul s-a născut în perioada de refugiu, împrejurare în raport cu care este normal să beneficieze de statutul de refugiat, fiind de neconceput ca un copil să aibă un alt regim juridic, decât restul familiei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, cu motivarea că Legea nr. 189/2000, prevede expres și limitativ, categoriile de persoane ce beneficiază de prevederile ei, iar intimatul nu se încadrează în nici una dintre ele. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în alata localitate, decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost suspuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu.

Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuși înainte sau în timpul refugiului. Cum intimatul-reclamant s-a născut la 1 septembrie 1942, în orașul Sighișoara, localitate în care se refugiaseră părinții săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Pentru considerentele expuse și față de dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 40 din 13 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.