ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 11 decembrie 2003, reclamanta T.A.

a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună

anularea hotărârii nr. 12819 din 25 noiembrie 2003, a Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, prin care s-a respins cererea privind recunoașterea

calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că, în mod greșit, pârâta i-a refuzat

beneficiul drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut pe

timpul refugiului părinților săi, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, în

urma Dictatului de la Viena din 1940.

Prin sentința nr. 39 din 13

ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei T.A., a anulat hotărârea nr. 12819

din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 16

septembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că, deși nașterea reclamantei s-a

petrecut ulterior datei la care a avut loc refugiul familiei sale, această

împrejurare nu este de natură să justifice refuzul recunoașterii, din momentul

nașterii, a statutului de refugiat, fiind de neconceput ca un membru al

familiei să aibă un alt regim juridic decât restul.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că

reclamanta nu poate beneficia de drepturile stabilite prin Legea nr. 189/2000,

deoarece nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută la 16 septembrie 1943, în

localitatea de refugiu a părinților săi. De asemenea, se susține că reclamanta

nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu

aparținând statului român.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței menționate, rezultă că atât obiectul, cât

și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii,

pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile

respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod direct, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, așa cum se prevede la art.

3 din O.G. nr. 105/1999, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele

persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași

drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a

suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra

familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Nu poate fi reținut nici cel

de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia nașterea reclamantei pe

teritoriul statului român ar determina ca aceasta să nu poată beneficia de

drepturile acordate prin lege, neexistând nici o dispoziție legală din care să

rezulte că refugiul trebuie să fi avut loc pe un anumit teritoriu.

Cu această motivare, soluția

curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 39 din 13

ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2005.