ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 11 decembrie 2003, reclamanta T.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 12819 din 25 noiembrie 2003, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că, în mod greșit, pârâta i-a refuzat beneficiul drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut pe timpul refugiului părinților săi, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena din 1940. Prin sentința nr. 39 din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei T.A., a anulat hotărârea nr. 12819 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 16 septembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, deși nașterea reclamantei s-a petrecut ulterior datei la care a avut loc refugiul familiei sale, această împrejurare nu este de natură să justifice refuzul recunoașterii, din momentul nașterii, a statutului de refugiat, fiind de neconceput ca un membru al familiei să aibă un alt regim juridic decât restul.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, se susține că reclamanta nu poate beneficia de drepturile stabilite prin Legea nr. 189/2000, deoarece nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută la 16 septembrie 1943, în localitatea de refugiu a părinților săi. De asemenea, se susține că reclamanta nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând statului român. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței menționate, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod direct, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, așa cum se prevede la art. 3 din O.G. nr. 105/1999, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Nu poate fi reținut nici cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia nașterea reclamantei pe teritoriul statului român ar determina ca aceasta să nu poată beneficia de drepturile acordate prin lege, neexistând nici o dispoziție legală din care să rezulte că refugiul trebuie să fi avut loc pe un anumit teritoriu.

Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 39 din 13 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2005.