ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 639/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința nr. 472 din 6 aprilie 2004, a respins ca

inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul F.M.A., cu

privire la sentința penală nr. 241/2001, pronunțată de același tribunal,

reținând că motivul invocat de petiționar nu se încadrează în nici unul din

cazurile prevăzute de art. 461 C. pen.

Apelul declarat de condamnat

a fost respins de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 351

din 14 mai 2004.

A reținut instanța de apel

că, potrivit art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării unei

hotărâri penale poate fi formulată în cazurile enumerate expres și limitativ de

textul de lege și anume: în cazul punerii în executare a unei hotărâri care nu

era definitivă, când executarea se îndreaptă împotriva altei persoane decât cea

prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire

la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare sau când se invocă

orice cauză de stingere ori micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident

ivit în cursul executării.

Față de motivul invocat de

condamnat, acela de înlăturare a sporului de pedeapsă de 3 ani închisoare, a

apreciat instanța de apel că hotărârea atacată este corectă, în cauză nefiind incident

nici unul din motivele, prevăzute de art. 461 C. pen.

Declarând recurs,

condamnatul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și înlăturarea sporului

de pedeapsă de 3 ani închisoare.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, instanțele au

apreciat corect că acest motiv nu poate constitui temei al unei contestații la

executare, dispozițiile art. 461 C. proc. pen., nepermițând acest lucru.

Mai mult, prin solicitarea

înlăturării unui spor de pedeapsă într-un cadru procesual care exclude această

posibilitate, se tinde la sfărâmarea puterii de lucru judecat a unei hotărâri

penale definitive, ceea ce, din nou, este inadmisibil.

În consecință, recursul

condamnatului va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul F.M.A., împotriva deciziei penale nr. 351 din

14 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2005.