ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 639/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 472 din 6 aprilie 2004, a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul F.M.A., cu privire la sentința penală nr. 241/2001, pronunțată de același tribunal, reținând că motivul invocat de petiționar nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. pen. Apelul declarat de condamnat a fost respins de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 351 din 14 mai 2004. A reținut instanța de apel că, potrivit art. 461 C. proc.

pen., contestația contra executării unei hotărâri penale poate fi formulată în cazurile enumerate expres și limitativ de textul de lege și anume: în cazul punerii în executare a unei hotărâri care nu era definitivă, când executarea se îndreaptă împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare sau când se invocă orice cauză de stingere ori micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. Față de motivul invocat de condamnat, acela de înlăturare a sporului de pedeapsă de 3 ani închisoare, a apreciat instanța de apel că hotărârea atacată este corectă, în cauză nefiind incident nici unul din motivele, prevăzute de art. 461 C. pen.

Declarând recurs, condamnatul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și înlăturarea sporului de pedeapsă de 3 ani închisoare. Recursul este nefondat. Într-adevăr, instanțele au apreciat corect că acest motiv nu poate constitui temei al unei contestații la executare, dispozițiile art. 461 C. proc. pen., nepermițând acest lucru. Mai mult, prin solicitarea înlăturării unui spor de pedeapsă într-un cadru procesual care exclude această posibilitate, se tinde la sfărâmarea puterii de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive, ceea ce, din nou, este inadmisibil. În consecință, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.M.A., împotriva deciziei penale nr. 351 din 14 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.