ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5464/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 590 din 5 mai 2003, Tribunalul Vaslui a respins contestația introdusă de Banca Națională a României, sucursala Iași, reprezentată prin dr. R.G., împotriva dispoziției nr. 1017 din 11 noiembrie 2002 a Primarului Municipiului Bârlad prin care a fost respinsă notificarea făcută potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură sau stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în Bârlad, compus din construcții, parțial demolate și teren în suprafață de 7676 mp.

Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 60 din 11 iulie 2003. Pentru a respinge atât acțiunea cât și apelul societății reclamante, instanțele au avut în vedere în esență, pe de o parte că aceasta nu ar avea calitatea de persoană juridică de drept privat cerută de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru exercitarea dreptului la măsuri reparatorii pe calea procedurii speciale, pe de alta, pentru ca în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din legea menționată așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 184/2002, nu are calitatea de persoană îndreptățită. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale reclamanta B.N.R., filiala Iași.

În timpul judecării recursului, reclamanta-recurentă a învederat însă instanței de recurs, că Banca Națională a României, conducerea executivă, prin adresa nr. XV 16256 din 5 martie 2004, a hotărât să nu mai atace hotărârile judecătorești de respingere a notificărilor făcute în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea unor imobile preluate abuziv până la 22 decembrie 1989, în considerarea dispozițiunilor O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002. Recursul reclamantei care a evitat să renunțe explicit la calea de atac se va respinge însă ca nefondat. Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G.

nr. 184/2002, în vigoare la data pronunțării hotărârilor atacate, „ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile, societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 alin. (1) și nu fac obiectul prezentei legi”. Cum apartenența Băncii Naționale a României, respectiv a sucursalei reclamante la categoria structurilor statului și calitatea sa de instituție a statului, rezultă netăgăduit din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cât și din recunoașterea implicită a acestui statut de către conducerea sa executivă prin adresa evocată în recurs, dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se dovedesc pe deplin aplicabile acțiunii, așa cum au stabilit corect instanțele care au pronunțat hotărârile atacate.

Ca urmare, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Banca Națională a României, sucursala Iași, împotriva deciziei civile nr. 60 din 11 iulie 2003 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2004.