ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5464/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 590 din 5 mai 2003, Tribunalul Vaslui a respins contestația

introdusă de Banca Națională a României, sucursala Iași, reprezentată prin dr. R.G.,

împotriva dispoziției nr. 1017 din 11 noiembrie 2002 a Primarului Municipiului

Bârlad prin care a fost respinsă notificarea făcută potrivit dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură sau stabilirea măsurilor

reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în Bârlad, compus din

construcții, parțial demolate și teren în suprafață de 7676 mp.

Hotărârea a

fost confirmată de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 60 din 11 iulie

2003.

Pentru a

respinge atât acțiunea cât și apelul societății reclamante, instanțele au avut

în vedere în esență, pe de o parte că aceasta nu ar avea calitatea de persoană

juridică de drept privat cerută de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru

exercitarea dreptului la măsuri reparatorii pe calea procedurii speciale, pe de

alta, pentru ca în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din legea

menționată așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 184/2002, nu are calitatea

de persoană îndreptățită.

Împotriva

deciziei menționate a declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor

procedurale reclamanta B.N.R., filiala Iași.

În timpul

judecării recursului, reclamanta-recurentă a învederat însă instanței de

recurs, că Banca Națională a României, conducerea executivă, prin adresa nr. XV

16256 din 5 martie 2004, a hotărât să nu mai atace hotărârile judecătorești de

respingere a notificărilor făcute în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru

restituirea unor imobile preluate abuziv până la 22 decembrie 1989, în

considerarea dispozițiunilor O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002.

Recursul

reclamantei care a evitat să renunțe explicit la calea de atac se va respinge

însă ca nefondat.

Potrivit art. 3

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificat și completat prin

O.U.G. nr. 184/2002, în vigoare la data pronunțării hotărârilor atacate, „ministerele,

celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților

administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile

autonome, companiile, societățile naționale, societățile comerciale cu capital

de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane

îndreptățite în sensul art. 3 alin. (1) și nu fac obiectul prezentei legi”.

Cum

apartenența Băncii Naționale a României, respectiv a sucursalei reclamante la

categoria structurilor statului și calitatea sa de instituție a statului,

rezultă netăgăduit din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cât și

din recunoașterea implicită a acestui statut de către conducerea sa executivă

prin adresa evocată în recurs, dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

se dovedesc pe deplin aplicabile acțiunii, așa cum au stabilit corect

instanțele care au pronunțat hotărârile atacate.

Ca urmare,

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Banca Națională a României, sucursala Iași, împotriva deciziei

civile nr. 60 din 11 iulie 2003 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie

2004.