ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6760/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91/ F din 12 octombrie 2004, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată, cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul B.G.F. în temeiul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei. S-a reținut că prin sentința penală nr. 9/ F din 29 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul penal nr. 199/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2840 din 26 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul B.G.F.

a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 323 alin. (1) C. pen. La data de 3 iunie 2004, instanța de fond a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii. În motivarea cererii sale de amânare a executării pedepsei, condamnatul B.G.F. a învederat faptul că, în calitate de administrator la SC P. SRL Râmnicu Vâlcea, este unicul responsabil al derulării unor contracte comerciale în valoare de 2 miliarde lei, iar executarea imediată a sancțiunii penale ar conduce la neonorarea obligațiilor contractuale, cu consecința producerii unor grave prejudicii materiale atât pentru propria firmă, cât și pentru partenerii economici.

Amânarea executării pedepsei s-ar impune, potrivit susținerilor petiționarului, și pentru a i se oferi posibilitatea pregătirii unui înlocuitor care să preia activitatea de administrare a firmei, după efectuarea inventarierilor și expertizelor comerciale necesare. Petiționarul a mai invocat și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea asupra familiei sale, el fiind singurul întreținător al părinților și sorei sale. Instanța de fond a apreciat că motivele invocate de condamnat nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevederilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., neimpunându-se amânarea executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs condamnatul B.G.F., solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârilor atacate și amânarea executării pedepsei.

Temeiul juridic îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată, când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care acesta lucrează.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că în mod temeinic instanța de fond a apreciat că motivele invocate de petiționarul-condamnat nu au caracterul special cerut de lege, Condamnatul a avut posibilitatea rezolvării problemelor legate de administrarea firmei de la data pronunțării hotărârii de condamnare, 29 noiembrie 2003. Faptul că la data de 9 ianuarie 2004 el a prelungit contractul de închiriere a unei suprafețe locative demonstrează fie că problemele predării, administrării firmei nu sunt atât de importante și urgente pe cât se pretinde, fie lipsă de diligență din partea condamnatului care nu poate fi suplinită de instanța de judecată, prin acordarea amânării executării pedepsei.

De altfel, preluarea, prin cesiune de creanță, a întregului capital al firmei ale cărei probleme nerezolvate le invocă petiționarul în cerere, a avut loc tot pe 9 ianuarie 2004, după pronunțarea hotărârii de condamnare a sa, dată la care B.G.F. nu și-a pus nici o problemă privind modul de administrare a societății comerciale în condițiile privării sale de libertate. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.G.F. împotriva sentinței penale nr. 91 din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.