ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6760/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6760/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 91/
F din 12 octombrie 2004, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată,
cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul
B.G.F.
în temeiul dispozițiilor art. 453
lit. c) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat în sumă de 300.000 lei.
S-a reținut că prin sentința
penală nr. 9/ F din 29 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în
dosarul penal nr. 199/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2840 din
26 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul B.G.F. a fost
condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin.
(3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 323 alin.
(1) C. pen.
La data de 3 iunie 2004,
instanța de fond a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
În motivarea cererii sale de
amânare a executării pedepsei, condamnatul B.G.F. a învederat faptul că, în
calitate de administrator la SC P. SRL Râmnicu Vâlcea, este unicul responsabil
al derulării unor contracte comerciale în valoare de 2 miliarde lei, iar
executarea imediată a sancțiunii penale ar conduce la neonorarea obligațiilor
contractuale, cu consecința producerii unor grave prejudicii materiale atât
pentru propria firmă, cât și pentru partenerii economici.
Amânarea executării pedepsei
s-ar impune, potrivit susținerilor petiționarului, și pentru a i se oferi
posibilitatea pregătirii unui înlocuitor care să preia activitatea de
administrare a firmei, după efectuarea inventarierilor și expertizelor
comerciale necesare.
Petiționarul a mai invocat
și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea asupra familiei
sale, el fiind singurul întreținător al părinților și sorei sale.
Instanța de fond a apreciat
că motivele invocate de condamnat nu au caracterul unor împrejurări speciale,
în sensul prevederilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., neimpunându-se amânarea
executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe
penale a declarat recurs condamnatul B.G.F., solicitând admiterea acesteia,
casarea hotărârilor atacate și amânarea executării pedepsei.
Temeiul juridic îl
constituie dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17
1
C.
proc. pen.
Examinând recursul, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Potrivit art. 453 lit. c) C.
proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată, când din cauza
unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe
grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care acesta lucrează.
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului, Curtea constată că în mod temeinic instanța de fond a
apreciat că motivele invocate de petiționarul-condamnat nu au caracterul
special cerut de lege,
Condamnatul a avut
posibilitatea rezolvării problemelor legate de administrarea firmei de la data
pronunțării hotărârii de condamnare, 29 noiembrie 2003.
Faptul că la data de 9
ianuarie 2004 el a prelungit contractul de închiriere a unei suprafețe locative
demonstrează fie că problemele predării, administrării firmei nu sunt atât de
importante și urgente pe cât se pretinde, fie lipsă de diligență din partea
condamnatului care nu poate fi suplinită de instanța de judecată, prin
acordarea amânării executării pedepsei.
De altfel, preluarea, prin
cesiune de creanță, a întregului capital al firmei ale cărei probleme
nerezolvate le invocă petiționarul în cerere, a avut loc tot pe 9 ianuarie
2004, după pronunțarea hotărârii de condamnare a sa, dată la care B.G.F. nu
și-a pus nici o problemă privind modul de administrare a societății comerciale
în condițiile privării sale de libertate.
Pentru aceste motive și
constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație
și Justiție, urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnatul B.G.F. împotriva sentinței penale nr. 91 din
12 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești.
Potrivit dispozițiilor art. 192
alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor
judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 decembrie 2004.