ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5240/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 337 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Gorj, inculpatul V.Șt.S. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Totodată, același inculpat a fost condamnat la 5 pedepse de câte un an închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen.; prevăzute de art. 291 C. pen.; prevăzute de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990; prevăzute de art. 292 C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că toate aceste pedepse sunt grațiate, potrivit Legii nr. 137/1997.

S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit de către garanți față de B.I.R. și a fost obligat inculpatul la 178.777.507 lei către B. SR R.V.A. SA Râmnicu Vâlcea. În esență, s-au reținut următoarele: La 11 ianuarie 1996, inculpatul a obținut un credit de 40.000.000 lei de la B. SA, filiala Râmnicu Vâlcea pentru firma sa SC E.V. SNC pentru a achiziționa produse alimentare și nealimentare. Inculpatul nu a evidențiat creditul în contabilitatea societății și a folosit banii în scopuri personale. Ulterior, același inculpat, încălcând dispozițiile art. 23 din Normele Metodologice nr. 1/1994 ale B.I.R., a solicitat un alt împrumut de 55.000.000 lei de la B.I.R., fără să precizeze că anterior obținuse un alt credit de la o altă unitate bancară.

În acest mod, prin inducerea în eroare a B.I.R., a reușit să obțină acest credit de 55.000.000 lei. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 89 din 4 martie 2003, admițând apelul inculpatului, a desființat, în parte, sentința și, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., i-a redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. de la 5 ani închisoare la un an și 6 luni închisoare.

Prin recursul declarat, inculpatul a invocat că hotărârile pronunțate sunt nelegale și netemeinice, întrucât: - privitor la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., lipsește latura subiectivă, deoarece el nu a avut intenția de a obține un folos material injust și de a produce o pagubă; - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., deoarece cele două bănci nu fac parte dintre instituțiile prevăzute de art. 145 C. pen.; - privitor la infracțiunile prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. și la infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Reprezentantul Ministerului Public, prin procurorul de ședință, a solicitat admiterea recursului inculpatului, pentru aceste motive, precum și pentru greșita obligare a inculpatului la plata despăgubirilor către B. SA. Recursul inculpatului este, în parte, fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că criticile formulate privind greșita condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., nu sunt fondate. Cu ocazia solicitării creditului de 55.000.000 lei de la B.I.R., inculpatul a ascuns faptul că luase anterior un alt credit bancar, contrar prevederilor Normelor Metodologice nr. 1/1994 ale B.I.R. Această împrejurare a fost determinantă în încheierea contractului de credit, în sensul că, dacă organele bancare ar fi cunoscut că, anterior, el obținuse un alt credit, nu ar fi încheiat contractul de creditare.

Hotărârile atacate sunt însă nelegale și netemeinice sub următoarele aspecte: - în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului, săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen., întrucât nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații. Potrivit art. 292 C. pen., constituie infracțiunea de fals în declarații, declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat, ori altei unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., în vederea producerii unor consecințe juridice. Or, într-adevăr, B.I.R. nu face parte dintre instituțiile sau unitățile la care se referă art. 145 C. pen., astfel că, lipsește una din cerințele esențiale ale laturii obiective a infracțiunii sus-menționate și, în consecință, urmează să se admită recursul inculpatului, să se caseze hotărârile atacate și să se dispună achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. - privitor la infracțiunile prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. și la infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a intervenit prescripția răspunderii penale, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., urmează să se înceteze față de inculpat, procesul penal. - în mod greșit, a fost inculpatul obligat la despăgubiri în sumă de 178.777.507 lei, către B. SA R.V.A. SA, întrucât această societate nu a suferit prejudicii prin infracțiunea săvârșită de inculpat pentru a se justifica calitatea ei de parte civilă în procesul penal.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, pentru prejudiciul cauzat prin infracțiunea săvârșită, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text, acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. Ori în cauză, inculpatul, prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a cauzat un prejudiciu părții vătămate B.I.R., sucursala Râmnicu Vâlcea care s-a constituit parte civilă față de inculpat, în temeiul textelor de lege mai sus-menționate, prejudiciu care a fost recuperat, în condițiile legii, de la garanții inculpatului, așa cum, în mod corect, au reținut și instanțele.

Or, așa fiind, nu există nici un temei legal care să justifice obligarea inculpatului la despăgubiri civile către B. SC R.V.A., societate care nu a avut calitatea de parte vătămată sau parte civilă în cadrul procesului penal. În consecință, urmează a se admite recursul inculpatului și sub acest aspect și a fi respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă a părții civile sus menționate. Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.Șt.S., împotriva deciziei penale nr. 89 din 4 martie 2003 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 337 din 8 noiembrie 2002 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la: - greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen.; - constată intervenită prescripția pentru infracțiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cât și la infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; - greșita obligare a inculpatului la plata despăgubirilor către B. SA, dispoziție pe care o înlătură.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.Șt.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 189, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Respinge, ca inadmisibilă acțiunea civilă a părții civile B. SA prin SC R.V.A. SA – Agenția Rm. Vâlcea. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2004.