ÎCCJ, Decizia nr. 38/2005

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Petentul a sesizat organul de urmărire penală, susținând că judecătorii militari col. mag. U.C., col. mag. S.A. și procurorul militar cpt. mag. T.M., în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, i-au vătămat interesele, faptele constând în aceea că, în data de 20 noiembrie 2003, aceștia au pronunțat o soluție de respingere a apelului, iar copia deciziei nr. 159 din 20 noiembrie 2003 i-a fost comunicată cu întârziere, fiind pus, astfel, în imposibilitatea de a motiva recursul declarat împotriva acestei hotărâri. Prin rezoluția nr. 9/P din 14 iunie 2004, secția parchetelor militare a dispus neînceperea urmăririi penale, reținând că faptele reclamate nu există.

Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Instanța de fond a apreciat că rezoluția atacată este temeinică și legală, în mod judicios reținându-se că pretinsele nereguli săvârșite cu ocazia judecării apelului, pot fi îndreptate numai prin folosirea căilor legale de atac. Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul a declarat recurs, reiterând motivele plângerii penale și fără a formula, cu referire la sentința atacată, critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen.. Examinând cauza, în raport cu criticile formulate, precum și cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele: Petentul a formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., vizând retractarea deciziei pronunțate în apel, într-o cauză penală. Or, lipsește plângerii formulate în temeiul textului de lege menționat, aptitudinea declanșării controlului judiciar corespunzător exercitării căii de atac prevăzute de art. 385 1 C. proc. pen. Astfel, plângerea prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., învestește instanța, cu controlul temeiniciei rezoluției atacate, în raport cu cercetările efectuate și îndeplinirea actelor premergătoare sau, după caz, de urmărire penală, cu respectarea dispozițiilor procesual penale, cu referire exclusiv la infracțiunea cu a cărei pretinsă săvârșire, organul competent a fost sesizat în condițiile art. 221 din același cod. În același timp, exercitarea căii de atac prevăzută de art. 385 1 C. proc.

pen., provoacă controlul judiciar, sub aspectul legalității și temeiniciei, al hotărârii judecătorești pronunțate în cauza penală, cu privire la judecarea căreia se reclamă săvârșirea infracțiunilor. Așadar, cele două acte procesuale sunt distincte, privesc situații și au finalități diferite. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în mod judicios prima instanță a respins plângerea și a menținut rezoluția atacată, reținând că eventualele nereguli săvârșite cu ocazia judecării apelului pot fi îndreptate numai prin folosirea căilor legale de atac.

Cu ocazia judecării plângerii, petentul nici nu a produs alte probe din care să rezulte că în mod greșit s-a reținut inexistența infracțiunilor reclamate, așa încât hotărârea atacată este legală și temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 din același cod, Curtea va respinge recursul declarat de petentul A.I., ca nefondat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței nr. 238 din 21 octombrie 2004, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4366/2004. Obligă petentul să plătească statului, 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2005.