ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5105/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1792 din 26 septembrie 2001 Judecătoria sector 1 București a condamnat, printre alții, și pe inculpatul C.I.M. la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și la 3 pedepse de câte 3 luni închisoare fiecare, pentru următoarele infracțiuni: fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., ultimele trei cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 4 ani închisoare.

În esență s-a reținut că în primăvara anului 1998, inculpatul C.I.M. a falsificat mai multe acte pentru autoturisme de proveniență străină, mai vechi de 8 ani, acte în baza cărora mașinile au fost puse în circulație. De asemenea, el a întocmit fictiv și folosit procuri din care rezulta că este reprezentant al unei fundații non profit, precum și acceptul donației din partea acesteia, creând premisele sustragerii de la plata taxelor vamale cuvenite statului, pentru acele autovehicule. Tribunalul București, prin decizia nr. 1068 din 17 iunie 2002 a admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând cauza, printre altele, a aplicat inculpatului C.I.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea înscrisurilor falsificate. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 2198 din 7 noiembrie 2002, a respins recursul declarat de inculpat. Împotriva acestor soluții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, deoarece a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului C.I.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 a fost greșit individualizată. Sub acest aspect, procurorul a menționat că aplicându-i pedeapsa de 4 ani închisoare, instanțele au avut în vedere numai pericolul social generic al infracțiunii prin stabilirea de către legiuitor a unor limite, fără a analiza temeinic gravitatea concretă a faptei penale comise în realitate.

Ținând seama că fapta comisă nu prezintă o periculozitate socială sporită, care să justifice aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare, care este exagerată precum și de persoana făptuitorului (a recunoscut și regretat comiterea faptei, nu are antecedente penale, are în întreținere și îngrijire două nepoate așa cum rezultă din Hotărârile nr. 1277 și nr. 1278, ambele din 3 decembrie 2002 ale Consiliului local sector 3 București, Comisia pentru protecția copilului, este bolnav suferind de afecțiuni grave) procurorul a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea hotărârilor, reducerea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea 144/1997, iar rezultanta, ca urmare a aplicării art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să fie executată sub supraveghere conform art. 86 1 C. pen.

Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială și de gradul de pericol social al faptei săvârșite. Analiza obiectivă a probelor care au fost complet administrate și corect interpretate, duc la concluzia că instanțele bine au stabilit starea de fapt și vinovăția inculpatului. Având în vedere însă că activitatea infracțională, constă în înmatricularea unui autoturism al cărui preț de achiziție a fost de câteva sute de mărci germane (650 care la cursul valutar de la acea dată, 4 octombrie 2002, era 8.000.000 lei), iar ulterior a achitat taxele vamale de 5 ori mai mari (40.000.000 lei) se desprinde concluzia că pedeapsa, astfel cum a fost stabilită și aplicată nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei.

Mai mult decât atât autoturismul a fost înmatriculat pe numele acelei fundații, nu pe cel al inculpatului, acestuia revenindu-i doar folosința lui. Pentru acest motiv recursul în anulare urmează să fie admis, casate hotărârile atacate, înlăturarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a comis mai multe infracțiuni și repunerea pedepselor în individualitatea lor. După reducerea pedepsei pentru infracțiunea, prevăzută de art. 178 din Legea 141/1997, rezultanta, ca urmare a reaplicării art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmează să fie executată sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen., deoarece anterior inculpatul nu a mai fost condamnat și se apreciază, ținând seama de persoana sa, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni.

Sub acest ultim aspect este de remarcat că de la data comiterii faptei, până la prezenta judecată, au trecut 6 ani timp în care inculpatul a dovedit că s-a integrat în societate, este căsătorit și câștigă cinstit existența și are în îngrijire și întreținere doi copii minori, fără mijloace de subzistență. În plus, este bolnav și unicul întreținător al familiei, soția sa fiind studentă fără venituri materiale. În cauză urmează să se facă aplicarea și a art. 62 2 , art. 62 3 C. pen. și art. 389 C. proc. pen., cu referire la art. 86 4 C. pen. Vor fi înlăturate dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței nr. 1792 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorul 1 București, deciziei nr. 1068 din 17 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală și deciziei nr. 2198 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.I.M. Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Înlătură dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel: 4 ani închisoare pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, 3 luni închisoare pentru fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 C. pen. Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, inculpatul urmând să execute pe cea mai grea și anume 3 ani închisoare.

Conform art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Conform art. 62 2 C. pen., stabilește termen de încercare intervalul de 6 ani și în baza art. 63 3 C. pen., pe durata acestuia condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixe la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea. În temeiul art. 359 C. proc. pen., atrage atenția condamnatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Înlătură dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2004.