ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2720/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 mai 2004, reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 8025 din 30 aprilie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, prin care i s-a respins cererea privitoare la stabilirea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii arată că a depus actele necesare pentru stabilirea acestor drepturi, dar că i s-a respins cererea, nejustificat.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 407/CA/2004 - PI din 7 iulie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că în baza unei prime cereri i s-a recunoscut reclamantei, calitatea de persoană strămutată din motive etnice, pentru perioada septembrie 1944 - martie 1945 și că ulterior, a cerut recunoașterea aceleiași calități, și pentru perioada 18 mai 1942 - mai 1944, cerere ce i s-a respins justificat, pentru că între actele depuse la cele două cereri există neconcordanțe cu privire la perioadele de refugiu și localitățile de refugiu. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că numai prin prelucrarea mecanică a argumentelor invocate de intimată, instanța a reținut contradicții între cele două cereri, cu toate că cea de a doua perioadă este în continuarea primei perioade de refugiu, depunând actele necesare, pe măsură ce a intrat în posesia lor.

Susține și că nu există nici o contradicție în declarațiile martorilor, că S.M. este mama sa și că nu putea să-și imprime în memorie evenimentele respective la vârsta fragedă pe care o avea. Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”. Art. 6 1 din aceeași ordonanță stabilește că „Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”.

Recurentei i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 15 septembrie 1944 - 6 martie 1945, prin hotărârea nr. 6928 din 21 octombrie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul intimatei, dar i s-a respins cererea de stabilire a aceleiași calități pentru perioada 15 mai 1942 - august 1944, prin hotărârea contestată în cauza de față. Din copia certificatului de naștere al recurentei rezultă că s-a născut la 10 februarie 1942, în localitatea Betfia, raionul Oradea, din părinții S.L. și S.M. În actul eliberat sub nr. 5847 din 21 octombrie 2003, de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bihor, se specifică împrejurarea că S.M. apare la Prefectura județului Bihor, în indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria, anterior datei de 18 mai 1942. Însă, în adresa nr. c/3680 din 18 iulie 2003, a aceleiași instituții, se referă că S.M.

nu figurează în evidențele documentelor privitoare la persoanele refugiate în perioada 1944. De asemenea, Primăria comunei Sânmartin și Primăria comunei Pomezeu au comunicat recurentei, că în evidențele acestora nu există date referitoare la refugiații din Betfia. În declarațiile notariale date de martorii I.T. și I.V., depuse în copie la dosar, se face referire la refugierea mamei recurentei și a acesteia din localitatea Betfia, în localitatea Răbăgani, în perioada septembrie 1944 - martie 1945, iar din declarațiile notariale ale martorilor O.T.

și S.F., rezultă că recurenta și mama sa s-au refugiat din localitatea Betfia, în localitatea Cojdeni, în perioada mai 1942 - octombrie 1944, corectat apoi în august 1944. Din cele de mai sus rezultă, într-adevăr, neconcordanțe atât în privința actelor emise de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, cât și în declarațiile martorilor, neconcordanțe ce se impun a fi clarificate prin administrarea unor probe suplimentare. Astfel, este necesar a se solicita relații suplimentare de la Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, în sensul de a lămuri dezacordul dintre cele două înscrisuri emanate de la aceasta. Trebuie lămurită și problema datei începerii refugiului recurentei și localitatea sau localitățile în care s-a refugiat împreună cu mama sa, precum și unde au fost în perioada august - 15 septembrie 1944, declarațiile martorilor I.T.

și I.V. neputând lămuri această situație. În plus, în măsura în care este posibil, trebuie făcute demersuri la primăriile sau alte instituții publice din localitățile unde se pretinde că recurenta și mama sa s-au refugiat, ca și de la Primăria comunei Betfia, de unde se susține că acestea s-au refugiat. Nelămuriri sunt și în ce privește momentul și motivul refugierii, ținându-se cont că Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei la sfârșitul lunii august 1940, iar din certificatul de naștere al recurentei rezultă că s-a născut în comuna Betfia, aflată la acea dată sub administrație maghiară. Pentru lămurirea tuturor neconcordanțelor menționate mai sus, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în temeiul art. 312, 313 și 315 C. proc.

civ. Urmează ca instanța de fond să aibă în vedere administrarea probelor menționate mai sus, ca și a altor probe pe care le va aprecia că ajută la soluționarea legală și temeinică a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.E. împotriva sentinței civile nr. 407/CA/2004 - PI din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.