ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1550/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168

din 2 iulie 2004, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpatul T.M. la un an

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu

referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 81 C. pen.,

s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata de 3 ani și potrivit

art. 83 C. pen., s-a atras atenția asupra consecințelor săvârșirii unei noi

infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a făcut aplicarea art. 255

alin. (4) C. pen., și s-a dispus confiscarea calculatorului C.P.

S-a computat din pedeapsă

perioada de arest preventiv de la 27 august 2003 la 12 septembrie 2003.

Conform art. 160

5

alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul T.M. a

cauțiunii de 40.000.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut în esență că inculpatul T.M. administrator al SC M.

SRL Constanța având un punct de lucru constând într-un magazin de desfacere în

localitatea Babadag, a fost cercetat, în luna august 2003, de către Biroul

economic al Poliției Babadag în legătură cu comiterea de către acesta a

infracțiunii de evaziune fiscală.

Controlul efectuat de

organele de poliție a relevat lipsa unor acte contabile justificative pentru

stocul de marfă existent în magazinul societății din punctul de lucru din

localitatea Babadag.

S-a motivat că, la 27 august

2003, inculpatul a oferit subinspectorului de poliție A.A. din cadrul Poliției

orașului Babadag implicat în efectuarea controlului, un calculator C.P. pentru

a-l determina să facă acte contrare atribuțiilor sale de serviciu având ca

finalitate exonerarea de răspundere a inculpatului prin soluționarea favorabilă

acestuia a dosarului de cercetare penală.

Prin decizia penală nr. 239

din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului care a criticat sentința, în principal pentru greșita lui

condamnare, față de care a cerut achitarea, cu motivarea că fapta nu există iar

în subsidiar, pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, cerând reducerea

prin aplicarea unor circumstanțe atenuante judiciare.

Instanța de apel a motivat

că probele administrate dovedesc neîndoielnic starea de fapt reținută de

instanța de fond că încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost

corect reținute, pedeapsa aplicată fiind just individualizată în raport de

prevederile art. 52 și art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul, care în motivele orale susținute prin apărător a

invocat, în principal, cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10, 12, 17

1

C. proc. pen., cerând achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, iar în

subsidiar a cerut achitarea prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen., referitoare la lipsa de pericol

social al unei infracțiuni.

Coroborând susținerile orale

cu cele din recursul motivat în scris, Curtea, în esență, constată că în

realitate două sunt criticile formulate de inculpat împotriva hotărârilor

atacate.

Pe de o parte susține că în

cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii fie prin lipsa

vinovăției, fie prin lipsa pericolului social, caz de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Pe de altă parte, în

subsidiar, inculpatul critică hotărârile pentru greșita individualizare a

pedepsei prin omisiunea reținerii circumstanțelor judiciare, prevăzute de art.

74 lit. a) și c) C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond și apel

au reținut o stare de fapt corespunzătoare realității în baza probelor

administrate în cauză care au fost temeinic analizate și interpretate.

Astfel, din procesul verbal

de consemnare a denunțului din 27 august 2003 încheiat de procuror rezultă că

inculpatul T.M. l-a contactat telefonic de la postul telefonic pe

subinspectorul A.A., specialist în cadrul Biroului economic al Poliției

Babadag, oferindu-i un calculator alternativ sumei de 500 Euro pentru a opri

cercetările declanșate față de el. În acest sens, inculpatul solicită

ofițerului de poliție din Babadag să comunice Serviciului economic al I.P.J.

Constanța că actele contabile de justificare a stocului de marfă din magazinul

inculpatului din Babadag se află în posesia lucrătorului de poliție și că ele

sunt în ordine pentru a stopa astfel cercetările poliției.

Mai târziu, în cursul după

amiezii procurorul împreună cu organele de poliție au realizat un flagrant în

cursul căruia inculpatul a fost surprins în timp ce dădea ofițerului de poliție

A.A. un calculator marca C.P. În acest sens sunt procesele-verbale și planșa

fotografică cu fotografii judiciare.

În cauză au fost audiați

martorii care confirmă această situație.

Inculpatul a susținut în

cursul procesului că nu a oferit calculatorul ofițerului în scopul de a-l

determina să facă acte contrare obligațiilor lui de serviciu, susținere

infirmată de probele administrate.

Este neîndoielnic că inculpatul

a oferit ofițerului de poliție un calculator. S-a dovedit că între ofițer și

inculpat n-au existat relații de natură a justifica gratuități între aceștia.

Este, de asemenea, stabilit că ofițerul avea obligații de serviciu în legătură

cu verificarea și ridicarea actelor contabile, justificative aflate în

magazinul inculpatului, Prin urmare oferirea unui folos, cum este calculatorul

ridicat în cursul flagrantului nu poate avea decât semnificația faptei

incriminate sub art. 255 C. pen. Cum în cauză s-a stabilit atât realizarea

laturii obiective a infracțiunii, oferirea folosului material, cât și vinovăția

inculpatului, intenția de a corupe, motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., nu este realizat, fapta întrunind elementele constitutive

ale infracțiunii. Este neîndoielnic că fapta așa cum a fost descrisă prezintă

pericolul social al unei infracțiuni, atât prin conținutul concret cât și prin

atingerea serioasă a valorii apărate de lege.

Cât privește pedeapsa,

întinderea ei a fost stabilită aproape de limita minimă prevăzută de lege. Mai

mult, în cauză executarea acesteia a fost suspendată condiționat. S-au dat

astfel eficiență criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

critica fiind netemeinică și în acest caz.

Așa fiind, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 239/ P din 26

octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 martie 2005.