ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Societatea Agricolă Valu lui

Traian, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, Administrația

Financiară a orașului Basarabi și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat

anularea deciziei nr. 1157 din 27 iulie 2001, emisă de ultimul pârât și a notei

de constatare nr. 1043 din 21 martie 2001, întocmită de Administrația

Financiară Basarabi și exonerarea de plata sumei de 749.565.018 lei, compusă din

120.556.724 lei, impozit pe profit și 629.008.294 lei, majorări de întârziere

aferente impozitului pe profit.

Judecătoria Constanța, prin

sentința nr. 16288 din 7 noiembrie 2001, a admis excepția necompetenței

materiale invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și a

declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel

Constanța, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 60/CA din 25

martie 2004, Curtea de apel Constanța, secția de contencios administrativ, a

respins, ca nefondată, acțiunea, reținând legalitatea actului contestat.

Considerând hotărârea

nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea, casarea

sentinței și în fond, admiterea acțiunii.

Se susține că societatea

beneficiază de O.U.G. nr. 163/2000, respectiv de scutirea de plată a

majorărilor de întârziere în sumă de 629.008.194 lei, deoarece impozitul pe

profit a fost achitat integral până la 31 octombrie 2000.

Recursul este nefondat.

În urma unui control

efectuat la reclamantă, de către Administrația Finanțelor Publice Basarabi, ce

a avut ca obiectiv modul de calcul, evidență și virare la bugetul de stat, a

obligațiilor fiscale pentru perioada 1 octombrie 1999 - 31 decembrie 2000, s-a

încheiat nota de constatare nr. 1043 din 21 martie 2001, prin care s-a stabilit

obligația societății de a vira la bugetul de stat, suma de 749.565.018 lei,

reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.

Prin decizia nr. 1157 din 27

iulie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, s-a respins contestația, soluție

menținută și de instanță, cu motivarea că reclamanta nu a respectat dispozițiile

art. 8 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, în speță

neoperând dispozițiile art. 1110 C. civ.

Din examinarea actelor de la

dosar, se reține că soluția instanței este întemeiată.

Art. 8 din O.G. nr. 11/1996,

privind executarea creanțelor bugetare, prevede că: „plata obligațiilor

bugetare se face distinct, pentru fiecare sumă datorată în parte, în contul

bugetar corespunzător, în ordinea vechimii acestora, astfel:

a) restanțele din anii

precedenți, odată cu majorările de întârziere aferente, datorate potrivit

legii;

b) restanțele anului curent,

odată cu majorările de întârziere aferente datorate potrivit legii;

c) sumele datorate la

termenele legale de plată;

d) sumele cu termene

scadente viitoare.

Prin O.G. nr. 53/1997,

pentru modificarea și completarea O.G. nr. 11/1996, s-a precizat că art. 8 alin.

(1) va avea următorul cuprins:

„Plata obligațiilor bugetare

se face distinct pentru fiecare sumă datorată în parte în contul bugetar

corespunzător, în ordinea vechimii acestora, astfel:

a) obligațiile de plată

restantă în ordinea scadenței și majorărilor de întârziere aferente acestora

datorate potrivit legii.

În speță, aceste cerințe nu

au fost respectate de societate; astfel, justificat, instanța a înlăturat

concluziile expertizei efectuate în cauză și a reținut, ca legal, procedeul

folosit de organul de control.

Art. 1110 C. civ., invocat

în apărare, de societate, nu este aplicabil în cauză, întrucât nu reglementează

modul cum trebuie efectuată plata și stingerea obligațiilor bugetare; în speță

este vorba de un raport juridic de drept fiscal, și nu de drept civil.

Majorările de întârziere în

sumă de 629.008.294 lei, aferente impozitului pe profit, s-au stabilit în baza art.

13 din O.G. nr. 11/1996.

Cererea privind scutirea la

plată a majorărilor de întârziere menționate mai sus nu a fost primită,

întrucât societatea nu întrunește condițiile O.U.G. nr. 163/2000, pentru

diminuarea arieratelor la bugetul de stat.

Conform art. 4 din O.U.G. nr.

163/2000, „majorările de întârziere prevăzute la art. 1, se scutesc la plată,

dacă debitele restante la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,

care le-au generat, reprezentând impozite, taxe și alte venituri ale bugetului

de stat, se vor achita până la data de 31 octombrie 2000”.

Art. 6 din aceeași

ordonanță, prevede că: „Pentru a beneficia de prevederile art. 4 alin. (1) sau alin.

(2), ori ale art. 5, după caz, debitorii persoane juridice sunt obligați să își

achite integral obligațiile provenind din impozite, taxe și alte venituri ale

bugetului de stat, cu termene de plată scadente începând cu data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la 29 decembrie inclusiv.

Aceste dispoziții se

coroborează și cu Normele metodologice date, aprobate prin Ordinul Ministerului

Finanțelor Publice nr. 1396 din 23 octombrie 2000.

Reclamanta nu poate

beneficia de prevederile legale arătate, întrucât la 29 decembrie 2000 avea un

debit restant în sumă de 117.511.699 lei, impozit pe profit.

În consecință, recursul

fiind nefondat, va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Societatea Agricolă Valu lui Traian, județul Constanța, împotriva sentinței

civile nr. 60/CA din 25 martie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2005.