ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 20 februarie 2004 și precizată ulterior, reclamanta Fundația C.R.J. București a chemat în judecată Guvernul României și pe Primul Ministru al României, N.A., solicitând obligarea acestora să-i soluționeze petiția înregistrată sub nr. 17/16110 din 20 noiembrie 2003, în sensul de a preciza funcțiile, calitățile și activitățile pe care le-au deținut și desfășurat membrii familiei N. Totodată, reclamanta a solicitat și daune morale în valoare de 5.000.000 lei. În motivarea cererii, reclamanta a susținut ca în conformitate cu dispozițiile art. 74 și 75 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, și art. 8 din Legea nr. 233/2002, pârâții erau obligați să răspundă petiției adresate.

Cu toate acestea, prin poziția adoptată au încălcat aceste dispoziții, blocând efectiv desfășurarea procesului de monitorizare a modului de aplicare și respectare a Legii nr. 161/2003 și provocându-i, astfel, daune morale. Prin sentința civilă nr. 987 din 4 mai 2004, Curtea de Apel București a respins acțiunea. reținând că pârâții nu aveau obligația să pună la dispoziția reclamantei, date privind pe membrii familiei Primului Ministru, că în fapt acesta a făcut cunoscut că în calitatea pe care o are, nu a emis vreun act administrativ și nu a luat nici o decizie care să poată aduce un folos material pentru sine sau pentru familia sa. Instanța a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 75 din Legea nr. 161/2003, reclamanta avea obligația să facă dovada conflictului de interese, în sensul definit de lege sau să indice actul prin care s-a produs o vătămare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta Fundația C.R.J. Recurenta a criticat soluția instanței de fond, apreciind că aceasta este rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor Legii nr. 161/2005. În acest sens s-a arătat că prin petiția adresată, reclamanta a solicitat în fapt, aducerea unor precizări în vederea aplicării dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 161/2003 și ca atare, nu avea obligația să facă dovada conflictului de interese. Tot greșit, în opinia recurentei, s-a apreciat de către instanța de fond, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 233/2003, deși aceasta, alături de Legea nr. 29/1990, au constituit temeiul legal al acțiunii. În fine, recurenta a criticat hotărârea Curții de Apel București, și pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană, referitoare la circulația neîngrădită a informațiilor, cât și pentru neacordarea daunelor morale.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține ca acestea nu se justifică. Prin petiția adresată Guvernului, reclamanta a solicitat furnizarea de date privind funcțiile, calitățile și activitățile deținute/desfășurate de membrii familiei Primului Ministru N.A., aflate sub incidența dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 161/2003. Reclamanta și-a întemeiat cererea, printre altele, pe dispozițiile art. 70 - 75 din Legea nr. 161/2003. În conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (1), „Persoana care exercită funcția de membru al Guvernului, secretar de stat, sau funcții asimilate acestora, prefect ori subprefect, este obligată să nu emită un act administrativ sau să încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice de autoritate care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I”.

Este evident, astfel, că nu poate exista conflict de interese în exercitarea funcției publice, decât în situațiile enunțate expres de textul menționat. Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile art. 111 din Legea nr. 161/2003, care impun obligația depunerii declarației de interese cu privire la funcțiile și activitățile pe care demnitarul le desfășoară, rezultă în mod cert că aceasta nu are în vedere și datele personale ale soției și rudelor de gradul I, ci numai acele acte emise în exercitarea funcției publice care pot produce foloase materiale pentru demnitar sau familia sa (soț și rude de gradul I). Or, în cauză s-a făcut dovada depunerii declarației de interese de către Primul Ministru, N.A., în conformitate cu dispozițiile art. 111 din Legea nr. 161/2003, și mai mult, a răspunsului comunicat de acesta, în conformitate cu aceleași dispoziții legale, reclamantei, la 6 aprilie 2004, cu adresa nr. 5/3769/AN.

În raport cu aceste considerente, urmează a se aprecia ca fiind legală și temeinică, soluția Curții de Apel București care, în raport cu probele administrate, a dat o interpretare corectă dispozițiilor Legii nr. 161/2003, constatând că, pe de o parte, în cauză nu s-a făcut dovada conflictului de interese și mai mult, că în fapt, reclamantei i s-a răspuns în limitele acelorași dispoziții. În atare situație, corect s-a concluzionat și în legătură cu inexistența refuzului nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990. În ce privește daunele morale, față de soluția de respingere a acțiunii, evident că nici acest capăt de cerere nu putea fi admis. Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Fundația C.R.J. București împotriva sentinței nr. 987 din 4 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.