ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1352/2005

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1018/ A din 28 decembrie 2004, Curtea de Apel București a admis printre altele și apelul declarat de inculpatul G.T., a desființat sentința penală nr. 1257 din 7 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, Tribunalul București. Prin aceiași hotărâre, instanța de apel a menținut dispozițiile cu privire la starea de arest a inculpatului. În termen legal, împotriva dispoziției de menținere a arestării preventive, inculpatul G.T. a declarat recurs susținând că, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și cauza se poate judeca cu participarea inculpatului, în stare de libertate.

Referitor la admisibilitatea căii de atac a recursului în cazul unei hotărâri judecătorești definitive, respectiv, situația prevăzută de art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se apreciază că, deși fondul cauzei nu poate fi recurat, dispoziția de menținere a stării de arest a inculpatului poate fi supusă recursului în conformitate cu art. 141 2 C. proc. pen., în condițiile art. 160 b2 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 300 13 C. proc. pen. Noțiunea acestei interpretări are în vedere intenția legiuitorului care a prevăzut un regim juridic special și de excepție acestei măsuri preventive, care în condițiile legii, limitează starea de libertate a unei persoane. În atare împrejurare, în cursul judecății, în fața instanței de fond și apel, se poate ataca separat cu recurs hotărârea (care poate fi sentință, decizie sau încheiere) prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive (art. 141 2 C. proc.

pen.). Dar în cauză recursul este nefondat, neexistând motive care să atragă casarea acestei dispoziții până la acest moment. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni de trafic și deținere de droguri, infracțiuni recunoscute în parte de inculpat și pentru care s-a solicitat și aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere colaborarea sa cu organele de cercetare penală. În raport de împrejurările concrete, de contextul unei grupări de narcotraficanți în care se pretinde comiterea faptelor, măsura arestării preventive s-a dispus cu respectarea art. 148 C. proc. pen. Chiar dacă în speță, instanța de apel a procedat la trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele indicate în cuprinsul deciziei, se constată că se mențin temeiurile de fapt și de drept care au justificat luarea și menținerea arestării preventive.

Pentru aceste considerente recursul este nefondat și conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T. cu privire la dispoziția de menținere a măsurii arestării preventive din decizia penală nr. 1018 din 28 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2005.