ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2768/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Petiționarul condamnat S.A.,

aflat în întreruperea executării pedepsei de 20 de ani închisoare, s-a adresat

Tribunalului Hunedoara, secția penală, ca instanță competentă, cu o nouă cerere

de întreruperea executării pedepsei, pe motiv că este grav bolnav, în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

Față de obiectul cererii,

instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească

afecțiunile pe care le are petiționarul condamnat, dacă acestea se pot trata în

rețeaua sanitară a D.G.P. și dacă îl pun în imposibilitate de a executa

pedeapsa.

S.M.L. Hunedoara, la data 17

noiembrie 2004, comunică instanței că petiționarului i s-au întocmit două

expertize, că acesta se află în tratament ambulatoriu de dializă și că în

raport de afecțiunile pe care le are, nu se încadrează în situația „persoanelor

grav bolnave”, care pot fi expertizate în continuare de S.M.L. Județene,

competența în aceste cazuri revenindu-i Institutului de Medicină Legală.

Față de conținutul

răspunsului, a fost înștiințat I.M.L. pentru a efectua expertiza cu obiectivele

fixate.

I.M.L. Mina Minovici

București comunică instanței că, la termenul fixat pentru expertizare,

petiționarul condamnat nu s-a prezentat și că, acest lucru demonstrează

încercarea acestuia de a se sustrage unei examinări obiective.

Petiționarul a susținut că

datorită bolii de care suferă, trebuie să se prezinte de 3 ori pe săptămână

pentru dializă, iar Penitenciarul Spital Rahova comunică instanței că, în

rețeaua sanitară a A.N.P., se poate efectua dializă de 3 ori pe săptămână prin

internarea la Penitenciarul Spital Jilava.

Față de comunicarea

Spitalului Penitenciar Jilava și de dispozițiile înscrise în art. 453 lit. a)

C. proc. pen., cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă, ca

nefondată.

Sentința a fost atacată cu

apel de către petiționarul, condamnat pe motiv că, în mod nejustificat instanța

de fond nu i-a admis cererea, astfel încât să i se întrerupă în continuare

executarea pedepsei, pentru a-și trata afecțiunile grave de care suferă, fiind

pus în situația de a i se înrăutăți starea sănătății cu consecințe grave.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală, a examinat apelul declarat în raport de motivele arătate, de

sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 371

C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 56/ A din 24 februarie 2005, a respins

apelul, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe

considerent că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

S-a motivat că petiționarul,

cu rea credință formulează cereri de întreruperea executării pedepsei, însă nu

se prezintă pentru a fi expertizat, în vederea stabilirii stării sănătății

sale, iar afecțiunile pe care le are, nu îl pun în imposibilitate de a executa

pedeapsa.

În temeiul art. 385

3

C. proc. pen., în termen legal, a declarat recurs condamnatul invocând aceleași

critici ca și în apel.

Motivul de recurs invocat

constituie caz de casare potrivit art. 385 pct. 18 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat,

în raport de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate

în cauză, de motivul de recurs invocat, care a constituit și critică în apel,

se constată că este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Potrivit art. 455, raportat

la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi

dispusă când pe baza unei expertize medico – legale se constată că cel

condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa

pedeapsa, situații în care executarea pedepsei se amână până când condamnatul

se va găsi în situația de a putea executa pedeapsa.

Potrivit adresei nr. 4192

din 3 ianuarie 2005, emisă de către A.N.P. – Spital București Rahova, rezultă

că în Penitenciarul Spital Jilava se poate efectua dializă, chiar de 3 ori pe

săptămână pentru afecțiunile pe care le are recurentul.

Față de conținutul acestei

adrese și de dispozițiile înscrise în art. 455 C. proc. pen., se constată că

recurentul nu se află în situația de imposibilitate de a executa pedeapsa de 20

de ani închisoare la care a fost condamnat, deoarece afecțiunile sale se pot

trata în Spitalul Penitenciar Jilava.

Ca atare, se constată că în

cauză, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, că recurentul dă

dovadă de rea credință, în sensul că deși invocă afecțiuni foarte grave care îi

pun în pericol viața, nu se prezintă pentru a fi expertizat și în funcție de

aceasta să se aprecieze dacă starea sănătății sale s-a agravat sau se menține.

În consecință, recursul

declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 56/ A din

24 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 aprilie 2005.