ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5420/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin sentința penală nr. 47/ F din 1 iunie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de S.D., împotriva rezoluției din 2 aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cum și nr. 1602/2939/2003 a procurorului șef adjunct secție din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 78/P/2001, pe care le-a menținut ca fiind legale și temeinice. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a fost sesizată de Curtea de Conturi a României – D.C.F. a județului Vâlcea, în legătură cu faptul că în urma controlului financiar efectuat asupra activității desfășurate în perioada anilor 1999 – 2000 la S.C.

F. S.A. Râmnicu Vâlcea, s-a constatat că vânzarea activelor unității s-a făcut cu nerespectarea normelor legale de către S.E., N.E. și D.C., care aveau funcțiile de director general, contabil șef și director tehnic și cu participarea lui C.E. și P.A., având funcțiile de inginer și, respectiv reprezentant F.P.S. în comisia de vânzare, cauzându-se în acest fel statului un prejudiciu de peste 2.000.000.000 lei. S.D., în calitate de administrator la S.C. C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a sesizat organele de poliție în legătură cu faptul că persoane din conducerea S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea au vândut ilegal altei societăți un spațiu situat în str. Iancu Pop din orașul Râmnicu Vâlcea ce fusese închiriat societății sale în anul 1993 și pe care dorea să-l achiziționeze, având acest drept.

În fază de urmărire penală și în urma cercetărilor întreprinse, s-a dispus efectuarea unor expertize tehnică și financiar – contabilă, completată ulterior printr-un supliment, și s-au stabilit următoarele: În luna martie 1999, S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea a vândut prin licitație două active: fabrica de suc și gheață și unitatea sifonărie nord, și în anunțul publicitar din cotidianul C.V. din 24 ianuarie 1997, prețul de pornire al licitației stabilit pe baza raportului de evaluare și hotărârii A.G.A. a fost anunțat la valoarea, fără T.V.A., de 400.000.000 lei pentru fabrica de gheață și 80.000.000 lei pentru unitatea sifonărie nord. Licitațiile celor două active au avut loc în zilele 14 martie 1997 și 19 martie 1997, fiind adjudecate de S.C.

D.C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea pentru suma de 360.000.000 lei și, respectiv, S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea pentru suma de 38.000.000 lei, astfel că, contractele s-au încheiat la valoarea adjudecată în care s-a inclus și T.V.A., valoarea activelor fiind diminuată cu suma de 65.800.000 lei, la activul „fabrica de suc și gheață” și cu 15.480.000 lei pentru unitatea sifonărie nord. Pe parcursul contractului, curtea de conturi a recuperat suma datorată de S.C. D.C. S.R.L., iar pentru celălalt activ s-a demarat activitatea de recuperare prin introducerea de acțiuni în instanță. Comisia de vânzare din care au făcut parte S.E., N.E., D.C. au inclus T.V.A.-ul în prețul de vânzare, deși acesta trebuia adăugat la prețul negociat, încălcându-se în acest fel prevederile O.G.

nr. 3/1997, precum și prevederile anunțului publicitar. De asemenea, S.E., deși în procesele verbale de licitație încheiate cu cele două societăți se prevedea că în termen de 30 de zile de la încheierea contractului de vânzare – cumpărare, cumpărătorii trebuiau să achite valoarea integrală a activelor, a semnat în baza solicitărilor cumpărătorilor încheierea de contracte cu plata în rate, cu toate că singurul îndreptățit la această facilitate era administratorul S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea care era și salariatul vânzătorului S.C. F. S.A., prin aceasta s-au încălcat prevederile H.G. nr. 634/1991, privind vânzarea de active. Cu privire la activitatea lor, s-a reținut că răspunderea în acest sens este contravențională.

În cursul lunii mai 1998, au fost încheiate procese verbale de negociere directă cu plata integrală pentru un număr de 27 active, fiind vândute la societăți comerciale ce le-au avut închiriate și au efectuat investiții, vânzare ce a fost aprobată de către F.P.S. prin mandat special. Prin negocieri directe cu cei 27 reprezentanți, s-a constatat că într-un număr de 16 cazuri s-au adjudecat active sub prețul propus de A.G.A., dar nu prețul rezultat din raportul de evaluare, iar într-un număr de 11 cazuri s-au adjudecat active peste prețul propus de A.G.A., astfel că toate cele 27 active au fost vândute la un preț ce s-a situat peste valoarea din expertizele tehnice și peste valoarea stabilită de A.G.A.

cu suma de 22.000.000 lei pentru toate. În actul de constatare și control financiar s-a menționat un prejudiciu de 61.836.000 lei, cauzat de către S.E., N.E., D.C. și C.E., în calitate de membrii ai comisiei de negociere, aceștia au contestat actul încheiat, obținând câștig de cauză la Curtea de Conturi, secția jurisdicțională. Prin urmare, potrivit raportului de expertiză contabilă, s-a stabilit că nu este vorba de un prejudiciu, atâta timp cât activele au fost vândute peste valorile stabilite prin expertizare. De asemenea, s-a mai stabilit că în evidențele contabile ale S.C. F. S.A. nu s-a înregistrat dobânda stabilită pentru facilitatea vânzării cu plata în rate și nici penalitățile aferente, precum și suma reprezentând terenul vândut cu plata în rate, S.C.

P. S.R.L., aspecte ce constituie contravenții prevăzute de Legea nr. 82/1991 și pentru care a fost sancționată contravențional N.E., în calitate de contabil șef. În anul 1999, în ședința A.G.A. s-a aprobat vânzarea prin negociere directă a activului „celulă 1 - 5, pavilion, utilități și teren aferent” la prețul stabilit în baza raportului de evaluare mai puțin investițiile efectuate de chiriași, ajungându-se în mandatul F.P.S. la suma de 4.943.378.000 lei, iar din comisia de negociere au făcut parte cei cinci intimați. În data de 7 decembrie 1999, s-a prezentat la negociere S.C. A.B. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, chiriașa spațiului din anul 1997, care a invocat starea deplorabilă a activului, cu toate că se efectuaseră investiții, refuzând plata sumei de pornire și oferind suma de 2.050.000.000 lei, plus T.V.A.

În această situație, vânzarea activului s-a amânat pentru a doua zi, în vederea analizării ofertei primite și ținându-se cont de starea financiară dificilă prin care trecea la momentul respectiv S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea și faptul că amânarea vânzării ar fi dus la creșterea datoriilor față de buget și creditori și că nu primiseră o altă ofertă, comisia a acceptat prețul propus de chiriașă. În acest context, documentele de vânzare privind adjudecarea activului au fost prezentate F.P.S.-ului care a analizat și aprobat vânzarea în calitatea sa de proprietar. P.A., în calitate de reprezentant al F.P.S. a anunțat conducerea acestuia despre oferirea unui preț mai mic decât cel de pornire, aceasta fiind de acord cu vânzarea activului.

Potrivit procesului verbal de negociere nr. 1329 din 14 martie 2000, S.E., în calitate de administrator unic al S.C. F. S.A. a hotărât vânzarea activului și a terenului aferent, unitatea nr. 4 Piața Centrală, către S.C. C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, iar negocierea s-a făcut potrivit procesului verbal încheiat în baza Legii nr. 133/1999, iar cumpărătorul era chiriaș al spațiului, fără a desfășura efectiv activități de comerț în locația respectivă, însă s-a scăzut investiția făcută de el. Actul de control financiar a stabilit că S.C. C. S.R.L. nu putea participa la negociere directă, întrucât nu era disponibil, în acesta își desfășura activitatea S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea, în calitate de proprietar, iar la data adoptării Legii nr. 133/1999 această societate nu deținea în chirie spațiul întrucât legea a fost adoptată în iulie, iar contractul a fost încheiat în luna noiembrie 1999. La 11 noiembrie 2001, B.L., pentru S.C.

C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a solicitat decalarea chiriei pe o perioadă de 3 luni, în schimb urma să efectueze în regie proprie repararea hidroizolației spațiului pe care-l închiriase, întrucât acesta prezenta infiltrații, astfel că acesta a făcut lucrarea de hidroizolație potrivit raportului de expertiză tehnică, și din vânzarea reală a activului s-au scăzut investițiile făcute. Și la acest activ se arată de către expertiză, societatea vânzătoare S.C. F. S.A. nu a fost prejudiciată, întrucât valoarea de vânzare a activului a fost cea stabilită prin evaluare, iar suma obținută a avut ca destinație plata unor credite și dobânzi bancare restante. Se mai concluzionează de către expertiza tehnică, care a fost luată în calcul de către organul de urmărire penală, că S.C.

F. S.A. nu a fost prejudiciată și că reevaluarea mijloacelor fixe și circulante s-a făcut de S.C. F. S.A. în baza prevederilor legale. Cu privire la transferul celor 350.655 acțiuni ale F.P.S. la Ministerul Agriculturii efectuat de conducerea S.C. F. S.A. urmare a aprobării A.G.A. din care au făcut parte reprezentanții F.P.S. și Ministerul Agriculturii, se arată că potrivit expertizei contabile, acestea au avut la bază H.G. nr. 97/2000. În anul 1993, S.C. F. S.A. a închiriat către S.C. C. S.R.L. al cărei administrator era petiționarul S.D., în spațiul situat în str. Iancu Pop din municipiul Râmnicu Vâlcea, activul în suprafață de 240 mp stipulându-se în contractul încheiat la data de 25 martie 1993, că în momentul încetării sau rezilierii sale chiriașul nu are nici un fel de pretenții privind îmbunătățirile aduse și poate amenaja în spațiul respectiv o unitate service auto.

Deoarece S.C. C. S.R.L., prin petiționar, în calitate de administrator, nu și-a respectat obligațiile contractuale, privind plata chiriei, s-a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, stabilindu-se printr-un proces verbal cedarea a 80 mp din spațiul închiriat către Grupul școlar de cooperație ce urma să încheie un contract separat. Pentru spațiul rămas, la 16 decembrie 1996, s-a încheiat un nou contract de închiriere între S.C. F. S.A. și S.C. C. S.R.L. și nici acest contract nu a fost respectat de către chiriaș prin administratorul său, petiționarul S.D., privind plata chiriei, s-a introdus acțiune în instanță pentru evacuare și reziliere contract, litigiu ce s-a aflat pe rolul instanțelor.

Astfel, în ședința A.G.A. a S.C. F. S.A. din 4 decembrie 1999, au fost aprobate expertizarea activului șopron, aferent uscător situat în str. Iancu Pop din Râmnicu Vâlcea și vânzarea acestuia numai după obținerea unei hotărâri judecătorești, referitoare la litigiul cu S.C. C. S.R.L., unde petiționarul este administrator. Urmare a faptului că situația juridică a spațiului era neclară, existând litigiul menționat, activul respectiv nu a fost inclus în documentația înaintată Ministerului Agriculturii, în vederea întocmirii caietului de sarcini pentru privatizare. Deși în adresa nr. 40.295 din 1 februarie 2001 a Ministerului Agriculturii, se menționează că în ședința A.G.A. din 28 iulie 2000, reprezentantul acestuia a interzis vânzarea de active, având în vedere că activul respectiv nu a fost inclus în patrimoniu, și în baza hotărârii A.G.A.

din 4 decembrie 1999, iar S.C. F. S.A. obținuse câștig de cauză în litigiu cu S.C. C. S.R.L., spațiul a fost scos la vânzare, fiind adjudecat la 11 septembrie 2000, prin negociere de S.C. I.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, ce deține un spațiu vecin cu acesta. Organul de urmărire penală, parchetul a reținut că în raport de conținutul rapoartelor de expertiză tehnică și contabilă, nu există prejudiciu, iar în cazul în care cei cinci făptuitori au încălcat unele dispoziții legale, acestea sunt de natură contravențională, astfel că nu sunt elemente ale infracțiunilor pentru care a fost sesizat parchetul de către Curtea de Conturi a României – D.C.F. a județului Vâlcea, iar cu privire la S.D., adjudecarea activului din 11 septembrie 2000 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legii.

Pe baza probatoriului administrat s-a conchis că soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, în sensul că S.C. F. S.A. nu este prejudiciată, iar spațiul pe care l-a deținut petiționarul, în calitate de chiriaș, față de care s-a reziliat contractul, în urma litigiului ce a avut loc, a fost scos la vânzare și adjudecat la data de 11 septembrie 2000, prin negociere cu S.C. I.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, cu respectarea dispozițiilor legale. Împotriva sentinței a declarat recurs S.D., pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: întâi, că în mod greșit prima instanță a pus temei numai pe rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 2 aprilie 2002, fără a analiza probele din dosar; în al doilea rând că, la dosar nu există declarația expertului M., așa cum greșit a reținut procurorul; în al treilea rând că, în expertiza contabilă, în procesul – verbal de control al Curții de Conturi și procesul – verbal al D.F.P., nu este menționată problema S.C.

C. S.R.L., deoarece nu a făcut obiectul acestor controale; în al patrulea rând că, înscrisurile pe care le-a depus la dosar nu sunt combătute de alte înscrisuri; în al cincilea rând că, vânzarea prin licitație către S.C. I.I. S.R.L., prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 3385 din 13 septembrie 2000 este nul, deoarece S.C. F. S.A. a vândut o altă clădire decât cea existentă, respectiv un șopron. Recursul este nefondat. Din actele dosarului rezultă că prima instanță a examinat cauza în raport de obiectul plângerii, privind rezoluția de neurmărire penală din 2 aprilie 2002 și, respectiv, de scoatere de sub urmărirea penală a făptuitorilor S.E., N.E., D.C., C.E. și P.A.

În raport de obiectul plângerii, pe baza actelor existente în dosarul nr. 78/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești (volumul I și II), respectiv rapoartele de expertiză tehnică, procesele verbale întocmite de către Comisia de evaluare, protocoalele, actele adiționale, s-a adoptat în mod legal rezoluția de neurmărire penală, cum și cea de scoatere de sub urmărire penală, întrucât din conținutul acestor acte rezultă, neîndoios, că S.C. F. S.A. nu a fost prejudiciată și, în același timp, că spațiul pe care l-a deținut petiționarul, în calitate de chiriaș, a fost scos la vânzare și adjudecat, prin negociere cu S.C. I.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, în mod legal. Actele sus-menționate, la care se face referire în rezoluția de neurmărire penală, acte pe care a pus temei și prima instanță, nu sunt infirmate prin alte acte existente la dosar.

Deci, instanța a adoptat soluția, în raport de existența actelor din dosar, nu numai în raport de rezoluțiile criticate, așa cum greșit se susține în recurs. Așa fiind, cum în derularea vânzării celor două active, prin licitație, nu s-au constatat acte de abuz, fals și uz de fals, rezoluția de neurmărire penală și, respectiv de scoatere de sub urmărire penală a pretinșilor făptuitori este legală. În ce privesc actele contravenționale, constatate în procesul vânzării prin licitație, ele exced obiectul prezentei cauze. Referirea la faptul că la dosar nu se află declarația expertului M., se constată că această împrejurare nu are relevanță juridică, în cauză. Prin celelalte motive de recurs nu se invederează existența infracțiunilor de abuz, fals și uz de fals, pentru a se impune casarea sentinței atacate.

În consecință, soluția adoptă este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.D. împotriva sentinței penale nr. 47/ F din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2004.