ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5420/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5420/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin sentința penală nr. 47/ F din 1 iunie 2004, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de S.D., împotriva rezoluției din 2 aprilie 2002

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cum și nr. 1602/2939/2003 a

procurorului șef adjunct secție din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție în dosarul nr. 78/P/2001, pe care le-a menținut ca fiind

legale și temeinice.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești a fost sesizată de Curtea de Conturi a României – D.C.F. a județului

Vâlcea, în legătură cu faptul că în urma controlului financiar efectuat asupra

activității desfășurate în perioada anilor 1999 – 2000 la S.C. F. S.A. Râmnicu

Vâlcea, s-a constatat că vânzarea activelor unității s-a făcut cu nerespectarea

normelor legale de către S.E., N.E. și D.C., care aveau funcțiile de director

general, contabil șef și director tehnic și cu participarea lui C.E. și P.A.,

având funcțiile de inginer și, respectiv reprezentant F.P.S. în comisia de

vânzare, cauzându-se în acest fel statului un prejudiciu de peste 2.000.000.000

lei.

S.D., în calitate de administrator

la S.C. C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a sesizat organele de poliție în legătură cu

faptul că persoane din conducerea S.C. F. S.A. Râmnicu Vâlcea au vândut ilegal

altei societăți un spațiu situat în str. Iancu Pop din orașul Râmnicu Vâlcea ce

fusese închiriat societății sale în anul 1993 și pe care dorea să-l

achiziționeze, având acest drept.

În fază de urmărire penală și în

urma cercetărilor întreprinse, s-a dispus efectuarea unor expertize tehnică și

financiar – contabilă, completată ulterior printr-un supliment, și s-au

stabilit următoarele:

În luna martie 1999, S.C. F. S.A.

Râmnicu Vâlcea a vândut prin licitație două active: fabrica de suc și gheață și

unitatea sifonărie nord, și în anunțul publicitar din cotidianul C.V. din 24

ianuarie 1997, prețul de pornire al licitației stabilit pe baza raportului de

evaluare și hotărârii A.G.A. a fost anunțat la valoarea, fără T.V.A., de

400.000.000 lei pentru fabrica de gheață și 80.000.000 lei pentru unitatea

sifonărie nord.

Licitațiile celor două active au

avut loc în zilele 14 martie 1997 și 19 martie 1997, fiind adjudecate de S.C.

D.C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea pentru suma de 360.000.000 lei și, respectiv, S.C.

A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea pentru suma de 38.000.000 lei, astfel că, contractele

s-au încheiat la valoarea adjudecată în care s-a inclus și T.V.A., valoarea

activelor fiind diminuată cu suma de 65.800.000 lei, la activul „fabrica de suc

și gheață” și cu 15.480.000 lei pentru unitatea sifonărie nord.

Pe parcursul contractului, curtea de

conturi a recuperat suma datorată de S.C. D.C. S.R.L., iar pentru celălalt

activ s-a demarat activitatea de recuperare prin introducerea de acțiuni în

instanță.

Comisia de vânzare din care au făcut

parte S.E., N.E., D.C. au inclus T.V.A.-ul în prețul de vânzare, deși acesta

trebuia adăugat la prețul negociat, încălcându-se în acest fel prevederile O.G.

nr. 3/1997, precum și prevederile anunțului publicitar.

De asemenea, S.E., deși în procesele

verbale de licitație încheiate cu cele două societăți se prevedea că în termen

de 30 de zile de la încheierea contractului de vânzare – cumpărare,

cumpărătorii trebuiau să achite valoarea integrală a activelor, a semnat în

baza solicitărilor cumpărătorilor încheierea de contracte cu plata în rate, cu

toate că singurul îndreptățit la această facilitate era administratorul S.C. A.

S.R.L. Râmnicu Vâlcea care era și salariatul vânzătorului S.C. F. S.A., prin aceasta

s-au încălcat prevederile H.G. nr. 634/1991, privind vânzarea de active.

Cu privire la activitatea lor, s-a

reținut că răspunderea în acest sens este contravențională.

În cursul lunii mai 1998, au fost

încheiate procese verbale de negociere directă cu plata integrală pentru un

număr de 27 active, fiind vândute la societăți comerciale ce le-au avut

închiriate și au efectuat investiții, vânzare ce a fost aprobată de către

F.P.S. prin mandat special.

Prin negocieri directe cu cei 27

reprezentanți, s-a constatat că într-un număr de 16 cazuri s-au adjudecat

active sub prețul propus de A.G.A., dar nu prețul rezultat din raportul de

evaluare, iar într-un număr de 11 cazuri s-au adjudecat active peste prețul

propus de A.G.A., astfel că toate cele 27 active au fost vândute la un preț ce

s-a situat peste valoarea din expertizele tehnice și peste valoarea stabilită

de A.G.A. cu suma de 22.000.000 lei pentru toate.

În actul de constatare și control

financiar s-a menționat un prejudiciu de 61.836.000 lei, cauzat de către S.E.,

N.E., D.C. și C.E., în calitate de membrii ai comisiei de negociere, aceștia au

contestat actul încheiat, obținând câștig de cauză la Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională.

Prin urmare, potrivit raportului de

expertiză contabilă, s-a stabilit că nu este vorba de un prejudiciu, atâta timp

cât activele au fost vândute peste valorile stabilite prin expertizare.

De asemenea, s-a mai stabilit că în

evidențele contabile ale S.C. F. S.A. nu s-a înregistrat dobânda stabilită

pentru facilitatea vânzării cu plata în rate și nici penalitățile aferente,

precum și suma reprezentând terenul vândut cu plata în rate, S.C. P. S.R.L.,

aspecte ce constituie contravenții prevăzute de Legea nr. 82/1991 și pentru

care a fost sancționată contravențional N.E., în calitate de contabil șef.

În anul 1999, în ședința A.G.A. s-a

aprobat vânzarea prin negociere directă a activului „celulă 1 - 5, pavilion,

utilități și teren aferent” la prețul stabilit în baza raportului de evaluare

mai puțin investițiile efectuate de chiriași, ajungându-se în mandatul F.P.S.

la suma de 4.943.378.000 lei, iar din comisia de negociere au făcut parte cei

cinci intimați.

În data de 7 decembrie 1999, s-a

prezentat la negociere S.C. A.B. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, chiriașa spațiului din

anul 1997, care a invocat starea deplorabilă a activului, cu toate că se

efectuaseră investiții, refuzând plata sumei de pornire și oferind suma de

2.050.000.000 lei, plus T.V.A. În această situație, vânzarea activului s-a

amânat pentru a doua zi, în vederea analizării ofertei primite și ținându-se

cont de starea financiară dificilă prin care trecea la momentul respectiv S.C.

F. S.A. Râmnicu Vâlcea și faptul că amânarea vânzării ar fi dus la creșterea

datoriilor față de buget și creditori și că nu primiseră o altă ofertă, comisia

a acceptat prețul propus de chiriașă. În acest context, documentele de vânzare

privind adjudecarea activului au fost prezentate F.P.S.-ului care a analizat și

aprobat vânzarea în calitatea sa de proprietar.

P.A., în calitate de reprezentant al

F.P.S. a anunțat conducerea acestuia despre oferirea unui preț mai mic decât

cel de pornire, aceasta fiind de acord cu vânzarea activului.

Potrivit procesului verbal de

negociere nr. 1329 din 14 martie 2000, S.E., în calitate de administrator unic

al S.C. F. S.A. a hotărât vânzarea activului și a terenului aferent, unitatea

nr. 4 Piața Centrală, către S.C. C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, iar negocierea s-a

făcut potrivit procesului verbal încheiat în baza Legii nr. 133/1999, iar

cumpărătorul era chiriaș al spațiului, fără a desfășura efectiv activități de

comerț în locația respectivă, însă s-a scăzut investiția făcută de el.

Actul de control financiar a

stabilit că S.C. C. S.R.L. nu putea participa la negociere directă, întrucât nu

era disponibil, în acesta își desfășura activitatea S.C. F. S.A. Râmnicu

Vâlcea, în calitate de proprietar, iar la data adoptării Legii nr. 133/1999

această societate nu deținea în chirie spațiul întrucât legea a fost adoptată

în iulie, iar contractul a fost încheiat în luna noiembrie 1999.

La 11 noiembrie 2001, B.L., pentru

S.C. C. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a solicitat decalarea chiriei pe o perioadă de 3

luni, în schimb urma să efectueze în regie proprie repararea hidroizolației

spațiului pe care-l închiriase, întrucât acesta prezenta infiltrații, astfel că

acesta a făcut lucrarea de hidroizolație potrivit raportului de expertiză

tehnică, și din vânzarea reală a activului s-au scăzut investițiile făcute.

Și la acest activ se arată de către

expertiză, societatea vânzătoare S.C. F. S.A. nu a fost prejudiciată, întrucât

valoarea de vânzare a activului a fost cea stabilită prin evaluare, iar suma

obținută a avut ca destinație plata unor credite și dobânzi bancare restante.

Se mai concluzionează de către

expertiza tehnică, care a fost luată în calcul de către organul de urmărire

penală, că S.C. F. S.A. nu a fost prejudiciată și că reevaluarea mijloacelor

fixe și circulante s-a făcut de S.C. F. S.A. în baza prevederilor legale.

Cu privire la transferul celor

350.655 acțiuni ale F.P.S. la Ministerul Agriculturii efectuat de conducerea

S.C. F. S.A. urmare a aprobării A.G.A. din care au făcut parte reprezentanții

F.P.S. și Ministerul Agriculturii, se arată că potrivit expertizei contabile,

acestea au avut la bază H.G. nr. 97/2000.

În anul 1993, S.C. F. S.A. a

închiriat către S.C. C. S.R.L. al cărei administrator era petiționarul S.D., în

spațiul situat în str. Iancu Pop din municipiul Râmnicu Vâlcea, activul în

suprafață de 240 mp stipulându-se în contractul încheiat la data de 25 martie

1993, că în momentul încetării sau rezilierii sale chiriașul nu are nici un fel

de pretenții privind îmbunătățirile aduse și poate amenaja în spațiul respectiv

o unitate service auto.

Deoarece S.C. C. S.R.L., prin

petiționar, în calitate de administrator, nu și-a respectat obligațiile

contractuale, privind plata chiriei, s-a încercat rezolvarea litigiului pe cale

amiabilă, stabilindu-se printr-un proces verbal cedarea a 80 mp din spațiul

închiriat către Grupul școlar de cooperație ce urma să încheie un contract

separat.

Pentru spațiul rămas, la 16

decembrie 1996, s-a încheiat un nou contract de închiriere între S.C. F. S.A.

și S.C. C. S.R.L. și nici acest contract nu a fost respectat de către chiriaș

prin administratorul său, petiționarul S.D., privind plata chiriei, s-a introdus

acțiune în instanță pentru evacuare și reziliere contract, litigiu ce s-a aflat

pe rolul instanțelor.

Astfel, în ședința A.G.A. a S.C. F.

S.A. din 4 decembrie 1999, au fost aprobate expertizarea activului șopron,

aferent uscător situat în str. Iancu Pop din Râmnicu Vâlcea și vânzarea

acestuia numai după obținerea unei hotărâri judecătorești, referitoare la

litigiul cu S.C. C. S.R.L., unde petiționarul este administrator.

Urmare a faptului că situația

juridică a spațiului era neclară, existând litigiul menționat, activul

respectiv nu a fost inclus în documentația înaintată Ministerului Agriculturii,

în vederea întocmirii caietului de sarcini pentru privatizare.

Deși în adresa nr. 40.295 din 1

februarie 2001 a Ministerului Agriculturii, se menționează că în ședința A.G.A.

din 28 iulie 2000, reprezentantul acestuia a interzis vânzarea de active, având

în vedere că activul respectiv nu a fost inclus în patrimoniu, și în baza

hotărârii A.G.A. din 4 decembrie 1999, iar S.C. F. S.A. obținuse câștig de

cauză în litigiu cu S.C. C. S.R.L., spațiul a fost scos la vânzare, fiind

adjudecat la 11 septembrie 2000, prin negociere de S.C. I.I. S.R.L. Râmnicu

Vâlcea, ce deține un spațiu vecin cu acesta.

Organul de urmărire penală,

parchetul a reținut că în raport de conținutul rapoartelor de expertiză tehnică

și contabilă, nu există prejudiciu, iar în cazul în care cei cinci făptuitori

au încălcat unele dispoziții legale, acestea sunt de natură contravențională,

astfel că nu sunt elemente ale infracțiunilor pentru care a fost sesizat

parchetul de către Curtea de Conturi a României – D.C.F. a județului Vâlcea,

iar cu privire la S.D., adjudecarea activului din 11 septembrie 2000 s-a făcut

cu respectarea dispozițiilor legii.

Pe baza probatoriului administrat

s-a conchis că soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, în

sensul că S.C. F. S.A. nu este prejudiciată, iar spațiul pe care l-a deținut

petiționarul, în calitate de chiriaș, față de care s-a reziliat contractul, în

urma litigiului ce a avut loc, a fost scos la vânzare și adjudecat la data de

11 septembrie 2000, prin negociere cu S.C. I.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, cu

respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva sentinței a declarat

recurs S.D., pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: întâi, că în mod

greșit prima instanță a pus temei numai pe rezoluția de scoatere de sub

urmărire penală din 2 aprilie 2002, fără a analiza probele din dosar; în al

doilea rând că, la dosar nu există declarația expertului M., așa cum greșit a

reținut procurorul; în al treilea rând că, în expertiza contabilă, în procesul

– verbal de control al Curții de Conturi și procesul – verbal al D.F.P., nu

este menționată problema S.C. C. S.R.L., deoarece nu a făcut obiectul acestor

controale; în al patrulea rând că, înscrisurile pe care le-a depus la dosar nu

sunt combătute de alte înscrisuri; în al cincilea rând că, vânzarea prin

licitație către S.C. I.I. S.R.L., prin contractul de vânzare – cumpărare nr.

3385 din 13 septembrie 2000 este nul, deoarece S.C. F. S.A. a vândut o altă

clădire decât cea existentă, respectiv un șopron.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că

prima instanță a examinat cauza în raport de obiectul plângerii, privind

rezoluția de neurmărire penală din 2 aprilie 2002 și, respectiv, de scoatere de

sub urmărirea penală a făptuitorilor S.E., N.E., D.C., C.E. și P.A.

În raport de obiectul plângerii, pe

baza actelor existente în dosarul nr. 78/P/2001 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești (volumul I și II), respectiv rapoartele de expertiză

tehnică, procesele verbale întocmite de către Comisia de evaluare,

protocoalele, actele adiționale, s-a adoptat în mod legal rezoluția de

neurmărire penală, cum și cea de scoatere de sub urmărire penală, întrucât din

conținutul acestor acte rezultă, neîndoios, că S.C. F. S.A. nu a fost

prejudiciată și, în același timp, că spațiul pe care l-a deținut petiționarul,

în calitate de chiriaș, a fost scos la vânzare și adjudecat, prin negociere cu

S.C. I.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, în mod legal.

Actele sus-menționate, la care se

face referire în rezoluția de neurmărire penală, acte pe care a pus temei și

prima instanță, nu sunt infirmate prin alte acte existente la dosar.

Deci, instanța a adoptat soluția, în

raport de existența actelor din dosar, nu numai în raport de rezoluțiile

criticate, așa cum greșit se susține în recurs.

Așa fiind, cum în derularea vânzării

celor două active, prin licitație, nu s-au constatat acte de abuz, fals și uz

de fals, rezoluția de neurmărire penală și, respectiv de scoatere de sub

urmărire penală a pretinșilor făptuitori este legală.

În ce privesc actele

contravenționale, constatate în procesul vânzării prin licitație, ele exced

obiectul prezentei cauze.

Referirea la faptul că la dosar nu

se află declarația expertului M., se constată că această împrejurare nu are

relevanță juridică, în cauză.

Prin celelalte motive de recurs nu

se invederează existența infracțiunilor de abuz, fals și uz de fals, pentru a

se impune casarea sentinței atacate.

În consecință, soluția adoptă este legală și

temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul S.D. împotriva sentinței penale nr. 47/ F din 1 iunie 2004

a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2004.