ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1892/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, la data de 26 noiembrie 2003,

reclamantul D.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând

să se constate că perioada 27 august 1957 - 31 decembrie 1957 și 2 iunie 1958 -

31 ianuarie 1960 a fost executată în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, cu obligarea pârâtei să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru această perioadă și pe cale

de consecință, să se anuleze hotărârea Comisiei din cadrul Casei Județene de

Pensii Dolj.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că în perioada 27 august 1957 - 31 decembrie 1957 și 2

iunie 1958 - 31 ianuarie 1960 a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație ce se

dovedește cu livretul militar și că, greșit, comisia nu a constatat ca fiind

îndeplinite cerințele Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 131 din 12 martie 2004, a

respins contestația formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că din livretul militar depus la dosar și din fișa de

evidență emisă de U.M. 02405 Pitești, rezultă că reclamantul, în perioada 17

august 1957 - 31 decembrie 1957, a efectuat stagiul militar, la U.M. 04669.

Iar militarii care au

efectuat stagiul militar în unități militare, cum este cazul petiționarului, nu

se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, întrucât au

prestat activități de muncă în cadrul armatei române.

Pentru perioada 2 iunie 1958

- 31 ianuarie 1960, în mod corect Casa Județeană de Pensii Dolj i-a acordat

drepturile prevăzute de legea precitată, întrucât a făcut dovada efectuării

stagiului militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că în mod greșit i-a respins instanța de fond, cererea,

și pentru perioada 27 august 1957 - 31 decembrie 1957, întrucât a lucrat în

condiții extrem de grele.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și condițiile legale

aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Casa Județeană de Pensii

Dolj - Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, prin hotărârea nr.

1813 din 18 noiembrie 2002, a admis în parte cererea petiționarului D.M. și a

constatat că perioada 2 iunie 1958 - 31 ianuarie 1960 se încadrează în

prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru perioada 27 august 1957

- 31 decembrie 1957 a respins cererea, pe motiv că a efectuat stagiul militar

în unitate militară aparținând Ministerului Forțelor Armate.

Hotărârea a fost temeinic și

legal menținută prin sentința civilă nr. 131 din 12 martie 2003, a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

După cum se observă, legea

instituie două condiții necesare pentru a intra sub incidenta acesteia:

1) efectuarea stagiului

militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961;

2) detașamentele de muncă să

fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, din livretul militar

seria Ab nr. 009576, precum și din fișa de evidență eliberată de U.M. 02405

Pitești, rezultă că reclamantul, în perioada 27 august 1957 - 31 decembrie 1957,

a efectuat stagiul militar la U.M. 04669, aparținând Ministerului Forțelor

Armate, fiind trecut în rezervă la data de 31 decembrie 1957.

În această situație, nefiind

îndeplinite cumulativ condițiile impuse prin art. 1 din Legea nr. 309/2002, se

va respinge recursul în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.M. împotriva sentinței nr. 131 din 12 martie 2004 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2005.