ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4046/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4046/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Biroul de
Carte Funciară al Judecătoriei sectorului 2 București nr. 13959 din 24
septembrie 2003 a fost admisă cererea înaintată de S.S. privind radierea
notării litigiului în dosarul nr. 15003/2003 al Judecătoriei sectorului 2
București din C.F. nr. 14516 și 14533 doar cu privire la mansardă în
contradictoriu cu N.M.
În motivarea încheierii s-a reținut că
petentul a depus un certificat de grefă eliberat de Judecătoria sectorului 2
București în dosarul nr. 15003/2003 din care rezultă că există dosar pe rol
având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la terenul proprietate
comună situat în București, iar nu referitor la mansardă.
În consecință, s-a dispus radierea
notării litigiului înscris în C.F. nr. 14516 și 14533 cu încheierea nr. 5942
din 12 mai 2003 doar cu privire la mansardă.
N.M. a declarat apel, arătând că
radierea notării litigiului s-a făcut în mod greșit.
Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă, prin decizia nr. 15/A din 9 ianuarie 2004, a respins apelul ca
nefondat.
Împotriva acestei decizii, N.M. a
declarat recurs invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ.
Recursul va fi admis pentru motivul
invocat din oficiu, relativ la competența în căile de atac.
Potrivit art. 50-51 din Legea nr. 7/1996,
în formularea anterioară republicată prin O.U.G. nr. 41/2004, aprobată prin
Legea nr. 499/2004, dacă judecătorul a soluționat cererea de înscriere în C.F.
și a pronunțat o încheiere motivată, aceasta se comunică celui ce a cerut
înscrierea, precum și celorlalte persoane interesate (art. 52 – 1).
Din textul indicat și din reglementarea
sumară a procedurii înscrierii și rectificării în C.F., prin art. 50-53 din
Legea nr. 7/1996, rezultă neechivoc natura necontencioasă a acestei proceduri
speciale, căreia i se aplică dreptul comun în materie prevăzut de art. 331-339 C.
proc. civ. (Cartea a III-a „Dispozițiile generale privitoare la procedurile
necontencioase”).
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ.,
„apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de
tribunalul…….”, textul fiind aplicabil tuturor încheierilor din procedura
necontencioasă pronunțate de judecător.
Într-o atare situație, competența
judecării apelului este cârmuită de norma specială din procedura necontencioasă
și nu de norma de drept comun din art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a
fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003.
Drept consecință, decizia curții de apel
este pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că va fi casată, iar conform
art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza va fi trimisă Tribunalului București,
pentru judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de N.M.
împotriva deciziei nr. 15/A din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția
a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul București,
pentru soluționarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17
mai 2005.