ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4575/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4575/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La 30 septembrie 2003, Biroul
Notarului Public M.G.O. și A.A.J. a cerut Biroului de C.F. al Judecătoriei sectorului
5 București, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în
București.
Prin încheierea nr. 15026 din 30
septembrie 2003 a judecătorului de C.F., în baza dispozițiilor art. 51 din
Legea nr. 7/1996 raportat la art. 50 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 7/1996,
cererea a fost respinsă, ca nefondată.
Curtea de Apel București, secția a
III–a civilă, prin decizia nr. 228/A din 9 februarie 2004, a respins ca
nefondat apelul declarat de petenții M.C. și A.A.J., cu motivarea că există
neclarități și inadvertențe ale titlului ce se pretinde a atesta dreptul de
proprietate imobiliară invocat.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs petenții, invocând temeiurile din art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.
proc. civ. și antamând aspecte de fond, de natura celor examinate în apel.
Recursul se privește ca fondat, în
limitele și pentru considerentele ce succed, referitoare la competența în căile
de atac.
Potrivit art. 50-51 din Legea nr. 7/1996,
în formularea anterioară modificării acesteia, prin O.U.G. nr. 41/2004 aprobată
prin Legea nr. 419/2004, dacă judecătorul respinge cererea de înscriere în C.F.,
întrucât nu întrunește condițiile legale, pronunță o încheiere motivată, care
se comunică celui ce a cerut înscrierea, precum și celorlalte persoane
interesate (art. 52–1).
Din textul indicat și din
reglementarea sumară a procedurii înscrierii și rectificării în C.F., prin art.
50–53 din Legea nr. 7/1996, rezultă neechivoc natura necontencioasă a acestei
proceduri speciale, căreia i se aplică dispozițiile de drept comun în materie,
prevăzute de art. 331–339 C. proc. civ. (Cartea a III–a „Dispozițiile generale
privitoare la procedurile necontencioase”).
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc.
civ., apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă
de tribunal,…., textul fiind aplicabil tuturor încheierilor de procedură
necontencioasă, pronunțate de judecător.
Într-o atare situație, competența
judecării apelului este cârmuită de norma specială din procedura necontencioasă
și nu de norma de drept comun din art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a
fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003.
Drept consecință, decizia curții de
apel este pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că va fi casată, iar, conform
art. 312 alin. (6) C. proc. civ., cauza va fi trimisă Tribunalului București, pentru
judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenții
A.A.J. și M.C. împotriva deciziei civile nr. 228/A din 9 februarie 2004 a
Curții de Apel București, secția a III–a civilă, pe care o casează și trimite
cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 200.