ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4575/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 30 septembrie 2003, Biroul Notarului Public M.G.O. și A.A.J. a cerut Biroului de C.F. al Judecătoriei sectorului 5 București, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București. Prin încheierea nr. 15026 din 30 septembrie 2003 a judecătorului de C.F., în baza dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 7/1996 raportat la art. 50 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 7/1996, cererea a fost respinsă, ca nefondată. Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, prin decizia nr. 228/A din 9 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de petenții M.C. și A.A.J., cu motivarea că există neclarități și inadvertențe ale titlului ce se pretinde a atesta dreptul de proprietate imobiliară invocat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții, invocând temeiurile din art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și antamând aspecte de fond, de natura celor examinate în apel. Recursul se privește ca fondat, în limitele și pentru considerentele ce succed, referitoare la competența în căile de atac. Potrivit art. 50-51 din Legea nr. 7/1996, în formularea anterioară modificării acesteia, prin O.U.G. nr. 41/2004 aprobată prin Legea nr. 419/2004, dacă judecătorul respinge cererea de înscriere în C.F., întrucât nu întrunește condițiile legale, pronunță o încheiere motivată, care se comunică celui ce a cerut înscrierea, precum și celorlalte persoane interesate (art. 52–1). Din textul indicat și din reglementarea sumară a procedurii înscrierii și rectificării în C.F., prin art. 50–53 din Legea nr. 7/1996, rezultă neechivoc natura necontencioasă a acestei proceduri speciale, căreia i se aplică dispozițiile de drept comun în materie, prevăzute de art. 331–339 C. proc.

civ. (Cartea a III–a „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”). Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal,…., textul fiind aplicabil tuturor încheierilor de procedură necontencioasă, pronunțate de judecător. Într-o atare situație, competența judecării apelului este cârmuită de norma specială din procedura necontencioasă și nu de norma de drept comun din art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003. Drept consecință, decizia curții de apel este pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că va fi casată, iar, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., cauza va fi trimisă Tribunalului București, pentru judecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de petenții A.A.J. și M.C. împotriva deciziei civile nr. 228/A din 9 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 200.