ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6251/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6251/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 209 din 9 februarie
2004, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis apelul declarat de
reclamanții L.C., L.S. și T.M. împotriva sentinței civile nr. 5567 din 24
octombrie 2003 a Judecătoriei Botoșani, a schimbat sentința atacată în sensul
că a admis acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului autentic de vânzare-cumpărare
nr. 5558 din 30 iulie 2002, întocmit de notarul R.A., obligând, totodată, pe
pârâții M.C. și M.N. să plătească reclamanților suma de 1.600.000 lei cu titlu
de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea
de Apel a reținut că prin sentința civilă nr. 5567 din 24 octombrie 2003,
Judecătoria Botoșani a respins acțiunea pentru rezoluțiunea contractului de
vânzare-cumpărare, introdusă de reclamanții L.C., L.S. și T.M. împotriva
pârâților M.C. și M.N.
Judecătoria a constatat că reclamanții nu
au calitate procesuală activă să invoce nerespectarea dreptului de uzufruct și
că nu s-a dovedit neseriozitatea prețului.
Împotriva sentinței au declarat apel
reclamanții, susținând că ar fi fost în eroare în momentul în care s-a încheiat
contractul, deoarece ei au dorit încheierea unui contract de întreținere. Au
mai arătat că pârâții nu și-au respectat obligația de întreținere și nu au
achitat în întregime prețul.
Analizând apelul declarat, Curtea de Apel
Suceava a constatat că reclamanții au vândut pârâților la 30 iulie 2002 o casă,
un garaj și suprafața de 4.295 mp teren, situat în comuna Copalău, județul
Botoșani, cu drept de uzufruct pentru I.V. Prețul stabilit a fost de 14.000.000
lei din care s-a plătit la data încheierii contractului numai 7.000.000 lei.
Mai reține Curtea de Apel că pârâții au
recunoscut la interogatoriu că nu au plătit reclamanților restul de preț. Cum
pârâții M. nu și-au îndeplinit obligația de plată a prețului, conform art. 1020
C. civ., sancțiunea este aceea a rezoluțiunii contractului, astfel încât s-a
admis apelul declarat și s-a schimbat sentința, în sensul că acțiunea
reclamantului a fost admisă iar contractul de vânzare-cumpărare autentic din 30
iulie 2002, încheiat de notarul R.A. a fost rezoluționat.
Împotriva deciziei au declarat recurs
pârâții M.C. și M.N.
Fără a indica vreunul din motivele de
recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pârâții au susținut că hotărârea
este nelegală deoarece nu a respectat prevederile contractului de vânzare-cumpărare,
prevederi care reflectă voința reală a părților.
Se arată, astfel, că pârâții au respectat
cu strictețe dreptul de uzufruct viager constituit în favoarea bunicii lor,
contribuind, în plus la întreținerea acesteia, chiar dacă în contract nu exista
o asemenea obligație. Reclamanții nu aveau calitate procesuală pentru
promovarea unei asemenea acțiuni, acest drept aparținând titularului dreptului
de uzufruct.
Se mai arată că în contractul de
vânzare-cumpărare a fost stipulat prețul de 6 milioane de lei, rezultat în urma
negocierilor. Prețul este serios deoarece reflectă adevărata valoare a
bunurilor, casa fiind veche iar terenul de calitate inferioară. Se mai aduce ca
argument în susținerea seriozității prețului și faptul că vânzătorii, cu puțin
timp în urmă, dobândiseră bunul la prețul de 5.300.000 lei.
Față de dezvoltarea motivelor, Înalta
Curte va privi recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și va constata că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a
legii, pentru următoarele motive:
Cererea de chemare în judecată stabilește
cadrul procesual în limitele căruia se va desfășura judecata, atât din punctul
de vedere al părților cât și din punctul de vedere al obiectului cererii.
Stabilirea cadrului procesual este specific procedurii parcurse la instanța de
fond deoarece, potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel
nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Botoșani la data de 26 martie 2003, reclamanții L.C., L.S. și T.M.
au solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu M.C. și M.N.
Rezilierea era motivată de faptul că
pârâții nu au respectat dreptul de uzufruct viager al bătrânei I.V., căreia nu
i-au acordat întreținere, și de faptul că prețul stabilit în contract, 6
milioane lei, este un preț neserios.
Ulterior introducerii cererii de
chemare în judecată, reclamanții nu au modificat obiectul acțiunii. În
cuprinsul cererii de apel, reclamanții au arătat că au apelat la serviciile
unui consilier care nu a calificat corect din punct de vedere juridic cererile
lor dar, așa cum s-a arătat, obiectul ori cauza unei cereri de chemare în
judecată nu pot fi schimbate în apel.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia
civilă nr. 209 din 9 februarie 2004, în urma admiterii apelului, a dispus
rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, stabilind că pârâții se fac
culpabili de neîndeplinirea unei obligații contractuale și anume, plata
prețului.
Ori, dispunând rezoluțiunea
contractului pentru neîndeplinirea unor obligații contractuale ce nu au făcut
obiect de sesizare a instanței de fond și schimbând cauza pricinii în apel,
instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.,
pronunțând o hotărâre nelegală.
Sentința pronunțată de Judecătoria
Botoșani a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, cauza fiind
soluționată în limitele sesizării instanței iar criticile formulate de
reclamanți prin cererea de apel se întemeiază pe alte împrejurări de fapt decât
cele invocate prin cererea de chemare în judectă.
Având în vedere toate aceste
considerente, Înalta Curte va privi ca fondat recursul declarat de pârâți și va
modifica decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de
reclamanți împotriva sentinței civile nr. 5567 din 24 octombrie 2003 a
Judecătoriei Botoșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții M.C. și
M.N. împotriva deciziei civile nr. 209 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel
Suceava, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de
reclamanții L.C., L.S. și T.M. împotriva sentinței civile nr. 5567 din 24
octombrie 2003 a Judecătoriei Botoșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11
noiembrie 2004.