ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6251/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 209 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanții L.C., L.S. și T.M. împotriva sentinței civile nr. 5567 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Botoșani, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea și a dispus rezoluțiunea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 5558 din 30 iulie 2002, întocmit de notarul R.A., obligând, totodată, pe pârâții M.C. și M.N. să plătească reclamanților suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că prin sentința civilă nr. 5567 din 24 octombrie 2003, Judecătoria Botoșani a respins acțiunea pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, introdusă de reclamanții L.C., L.S.

și T.M. împotriva pârâților M.C. și M.N. Judecătoria a constatat că reclamanții nu au calitate procesuală activă să invoce nerespectarea dreptului de uzufruct și că nu s-a dovedit neseriozitatea prețului. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, susținând că ar fi fost în eroare în momentul în care s-a încheiat contractul, deoarece ei au dorit încheierea unui contract de întreținere. Au mai arătat că pârâții nu și-au respectat obligația de întreținere și nu au achitat în întregime prețul. Analizând apelul declarat, Curtea de Apel Suceava a constatat că reclamanții au vândut pârâților la 30 iulie 2002 o casă, un garaj și suprafața de 4.295 mp teren, situat în comuna Copalău, județul Botoșani, cu drept de uzufruct pentru I.V.

Prețul stabilit a fost de 14.000.000 lei din care s-a plătit la data încheierii contractului numai 7.000.000 lei. Mai reține Curtea de Apel că pârâții au recunoscut la interogatoriu că nu au plătit reclamanților restul de preț. Cum pârâții M. nu și-au îndeplinit obligația de plată a prețului, conform art. 1020 C. civ., sancțiunea este aceea a rezoluțiunii contractului, astfel încât s-a admis apelul declarat și s-a schimbat sentința, în sensul că acțiunea reclamantului a fost admisă iar contractul de vânzare-cumpărare autentic din 30 iulie 2002, încheiat de notarul R.A. a fost rezoluționat. Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții M.C. și M.N. Fără a indica vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pârâții au susținut că hotărârea este nelegală deoarece nu a respectat prevederile contractului de vânzare-cumpărare, prevederi care reflectă voința reală a părților. Se arată, astfel, că pârâții au respectat cu strictețe dreptul de uzufruct viager constituit în favoarea bunicii lor, contribuind, în plus la întreținerea acesteia, chiar dacă în contract nu exista o asemenea obligație. Reclamanții nu aveau calitate procesuală pentru promovarea unei asemenea acțiuni, acest drept aparținând titularului dreptului de uzufruct. Se mai arată că în contractul de vânzare-cumpărare a fost stipulat prețul de 6 milioane de lei, rezultat în urma negocierilor. Prețul este serios deoarece reflectă adevărata valoare a bunurilor, casa fiind veche iar terenul de calitate inferioară.

Se mai aduce ca argument în susținerea seriozității prețului și faptul că vânzătorii, cu puțin timp în urmă, dobândiseră bunul la prețul de 5.300.000 lei. Față de dezvoltarea motivelor, Înalta Curte va privi recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va constata că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, pentru următoarele motive: Cererea de chemare în judecată stabilește cadrul procesual în limitele căruia se va desfășura judecata, atât din punctul de vedere al părților cât și din punctul de vedere al obiectului cererii. Stabilirea cadrului procesual este specific procedurii parcurse la instanța de fond deoarece, potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 26 martie 2003, reclamanții L.C., L.S. și T.M. au solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu M.C. și M.N. Rezilierea era motivată de faptul că pârâții nu au respectat dreptul de uzufruct viager al bătrânei I.V., căreia nu i-au acordat întreținere, și de faptul că prețul stabilit în contract, 6 milioane lei, este un preț neserios. Ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanții nu au modificat obiectul acțiunii. În cuprinsul cererii de apel, reclamanții au arătat că au apelat la serviciile unui consilier care nu a calificat corect din punct de vedere juridic cererile lor dar, așa cum s-a arătat, obiectul ori cauza unei cereri de chemare în judecată nu pot fi schimbate în apel.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 209 din 9 februarie 2004, în urma admiterii apelului, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, stabilind că pârâții se fac culpabili de neîndeplinirea unei obligații contractuale și anume, plata prețului. Ori, dispunând rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea unor obligații contractuale ce nu au făcut obiect de sesizare a instanței de fond și schimbând cauza pricinii în apel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., pronunțând o hotărâre nelegală. Sentința pronunțată de Judecătoria Botoșani a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, cauza fiind soluționată în limitele sesizării instanței iar criticile formulate de reclamanți prin cererea de apel se întemeiază pe alte împrejurări de fapt decât cele invocate prin cererea de chemare în judectă.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va privi ca fondat recursul declarat de pârâți și va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 5567 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții M.C. și M.N. împotriva deciziei civile nr. 209 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții L.C., L.S. și T.M. împotriva sentinței civile nr. 5567 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Botoșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2004.