ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 740/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 19 decembrie 2002, la secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă

a Tribunalului București, K.E. a chemat în judecată Casa de Pensii a

municipiului București, pentru a se constata caracterul discriminatoriu al H.G.

nr. 1315/2001, întrucât aplicarea ei a determinat necorelarea pensiilor fără

vechime integrală, astfel cum s-a procedat și în ce privește pensia ce i-a fost

stabilită prin decizia nr. 124766 din 7 septembrie 1995.

Prin precizarea de acțiune

de la data de 25 februarie 2003, reclamanta a declarat că înțelege să conteste

legalitatea H.G. nr. 1315/2001, în cauză fiind introdus ca pârât, Guvernul

României.

Prin sentința civilă nr. 3286

din 16 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și litigii de muncă, în baza art. 3 pct. 1 și art. 158 C. proc. civ., a

declinat competența de soluționare, în favoarea Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

Aceasta din urmă, prin

sentința nr. 184 din 3 februarie 2004, a admis excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României și a respins

acțiunea, în contradictoriu cu pârâtul, ca inadmisibilă. A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Națională de Pensii și Alte

drepturi de Asigurări Sociale și a respins acțiunea față de pârâtă, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că nu s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 5

din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ și că nu există

identitate între persoana pârâtei - Casa Națională de Pensii și cel obligat în

același raport juridic, în condițiile în care obiectul cauzei vizează anularea

unei hotărâri emise de Guvernul României.

Considerând hotărârea

nelegală, reclamanta a declarat recurs și a arătat că în mod greșit s-a reținut

că nu a efectuat procedura prealabilă, întrucât prin cererea depusă la 28

ianuarie 2004, a formulat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1315/2001 și a

solicitat repunerea în termen, pentru soluționarea pe fond a cauzei.

Recursul este nefondat.

Obiectul acțiunii îl

constituie anularea H.G. nr. 1315/2001, conform Legii contenciosului

administrativ nr. 29/1990.

Urmarea acestei căi

presupune respectarea tuturor cerințelor impuse în art. 5 din lege, care

stabilesc ca o condiție de admisibilitate a acțiunii, efectuarea unei proceduri

prealabile la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic

superioară celei emitente și termenele în care se poate face sesizarea

instanței.

În cauză, această procedură

nu a fost îndeplinită, astfel că instanța în mod justificat, respectând

cerințele art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând excepția invocată de

Guvern, a lipsei plângerii prealabile, a admis-o și a respins acțiunea față de

acesta, ca inadmisibilă. Primirea excepției face de prisos examinarea excepției

de nelegalitate a H.G. nr. 1315/2001 și a cererii de repunere în termen.

În consecință, recursul se

privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de K.E. împotriva sentinței civile nr. 184 din 3 februarie 2004, a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2005.