ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1742/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 5 mai 2003, reclamantul M.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 3787

din 31 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Harghita și obligarea

pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să se stabilească că reclamantul

este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că și-a satisfăcut stagiul militar în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, împrejurare ce rezultă

din livretul militar.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 165 din 2

iunie 2003, a admis acțiunea, a modificat hotărârea nr. 3787 din 31 martie 2003,

emisă de pârâtă, în sensul că reclamantul s-a aflat în perioada 9 mai 1952 - 7

mai 1955, în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002 și a obligat

pârâta să-i acorde drepturile, de la data de 2 februarie 2003.

Pentru a soluționa astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit că a satisfăcut stagiul

militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în sensul celor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita.

În motivare, pârâta a

susținut, în esență că, în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece

reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar în unități militare care nu fac

parte din fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate, numai

unitățile care au aparținut Ministerului de Interne - Direcția Generală a

Serviciului Muncii, intră sub incidența normelor legale invocate de reclamant.

Critica este neîntemeiată.

Din copia livretului militar

seria E.V. nr. 047781, prezentat de reclamant în sprijinul cererii sale,

rezultă că acesta a fost folosit, ca mână de lucru, în cadrul U.M. 04600

București, în perioada 9 mai 1952 - 7 mai 1955.

După lăsarea la vatră, el a

fost inclus în categoria soldaților neinstruiți.

Din moment ce nu se contestă

prestarea muncii pe durata stagiului militar în detașamente de muncă organizate

în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea

drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile,

de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în

condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv

de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament

diferit și, evident, discriminatoriu.

Apreciind, deci, că prima

instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite

condițiile de admisibilitate a cererii, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr. 165 din 2

iunie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2005.