ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 55/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la Curtea de Apel Oradea, reclamantul B.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 8306 din 9 ianuarie 2004, a Casei Județene de Pensii Bihor și obligarea acestei autorități să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că după Dictatul de la Viena din august 1940, familia sa și-a păstrat domiciliul în Oradea, oraș intrat în componența Ungariei hortyste, tatăl său fiind încadrat în muncă, de către autoritățile maghiare, la Căile Ferate Maghiare, iar începând cu 7 septembrie 1940, acesta și-a desfășurat activitatea în Gara Mare din Oradea.

Ulterior, în conformitate cu Ordinul nr. 18635 din 5 iulie 1941, emis de Regionala Căilor Ferate Maghiare, tatăl său a fost strămutat cu serviciul, la stația de cale ferată Sarvar, la 400 km de domiciliu. Astfel, au fost obligați să trăiască dezmembrați, întrucât ceilalți membri ai familiei au rămas la Oradea. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 101/CA/2004 - P din 9 februarie 2004, a respins acțiunea introdusă de B.M., ca nefondată, reținând că reclamantul nu a fost strămutat într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr. 189/2000. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul B.M.

pe care, însă, nu l-a motivat. Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Prin cererea de recurs depusă la dosarul cauzei, recurentul face o înșiruire cronologică a cererilor formulate pentru realizarea drepturilor sale, fără să precizeze motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora potrivit prevederilor art. 302 1 C. proc. civ. În aceste condiții se impune ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu”.

Cum în cauză nu se regăsesc astfel de motive,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul, recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 101/CA/2004 - PI din 9 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.