ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2883/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 2081/A/2004 din

21 octombrie 2004, reclamantul P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 10259 din 28 septembrie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 771 din 9

decembrie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și

constatând că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pe perioada 30 iunie 1959 - 29 iulie 1961, a obligat pârâta să-i acorde

acestuia, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1

octombrie 2004.

În motivarea soluției s-a

reținut că în raport cu înscrierile din livretul militar al reclamantului, acesta

nu a avut în perioada 30 iunie 1959 - 29 iulie 1961, calitatea de soldat în armată

și a fost folosit la muncă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut

dovada că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii; că din livretul militar rezultă că

reclamantul a satisfăcut stagiul militar în serviciul armatei române, iar nu în

detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii; că instanța a

depășit limitele prevăzute de lege, cu referire la H.G. nr. 1114/2002 care prevede perioada în care au existat detașamente de muncă în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate în recurs, probele administrate și dispozițiile legale

incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat pentru

considerentele următoare:

Legea nr. 309/2002 prevede

în art. 1, că beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai

persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă din

cadrul unor unități militare, iar a II-a condiție este aceea ca acele

detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Art. 6 alin. (2) din lege

prevede că stabilirea drepturilor se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din

livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene

sau de U.M. 02405 Pitești.

În cauză nu există dovezi

din care să rezulte că U.M. 02178, la care reclamantul a depus jurământul și a

efectuat stagiul militar, a făcut parte din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii sau din cadrul fostului Minister al Forțelor Armate. Din livretul

militar nu rezultă dacă intimatul-reclamant se încadrează în prevederile Legii nr.

309/2002.

Întrucât materialul probator

administrat în cauză este insuficient, se impune ca hotărârea instanței de fond

să fie casată, iar cauza să fie trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe,

care urmează să dispună completarea probelor, în sensul prevederilor art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 309/2002, prin solicitarea de relații suplimentare de la

centrul militar județean sau de la U.M. 02405 Pitești, pentru a stabili cu

certitudine dacă intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detașament

de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și în care perioade

anume.

Cu ocazia rejudecării,

instanța va analiza și celelalte motive de recurs, ca apărări de fond.

Văzând și prevederile art. 313

și 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 771 din 9 decembrie 2004

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2005.