ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2883/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 2081/A/2004 din 21 octombrie 2004, reclamantul P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 10259 din 28 septembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 771 din 9 decembrie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și constatând că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 30 iunie 1959 - 29 iulie 1961, a obligat pârâta să-i acorde acestuia, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 octombrie 2004. În motivarea soluției s-a reținut că în raport cu înscrierile din livretul militar al reclamantului, acesta nu a avut în perioada 30 iunie 1959 - 29 iulie 1961, calitatea de soldat în armată și a fost folosit la muncă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii; că din livretul militar rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în serviciul armatei române, iar nu în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii; că instanța a depășit limitele prevăzute de lege, cu referire la H.G. nr. 1114/2002 care prevede perioada în care au existat detașamente de muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Examinând cauza, în raport cu motivele invocate în recurs, probele administrate și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat pentru considerentele următoare: Legea nr. 309/2002 prevede în art. 1, că beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă din cadrul unor unități militare, iar a II-a condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Art. 6 alin. (2) din lege prevede că stabilirea drepturilor se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești. În cauză nu există dovezi din care să rezulte că U.M. 02178, la care reclamantul a depus jurământul și a efectuat stagiul militar, a făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii sau din cadrul fostului Minister al Forțelor Armate. Din livretul militar nu rezultă dacă intimatul-reclamant se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002. Întrucât materialul probator administrat în cauză este insuficient, se impune ca hotărârea instanței de fond să fie casată, iar cauza să fie trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care urmează să dispună completarea probelor, în sensul prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, prin solicitarea de relații suplimentare de la centrul militar județean sau de la U.M.

02405 Pitești, pentru a stabili cu certitudine dacă intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și în care perioade anume. Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza și celelalte motive de recurs, ca apărări de fond. Văzând și prevederile art. 313 și 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 771 din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.