ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 226 din 22

aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă ca nefondată

contestația formulată de contestatorul H.H.C. împotriva dispoziției nr. 778 din

14 octombrie 2002 emisă de Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea.

S-a reținut din actele și lucrările

dosarului precum și din concluziile expertizei efectuate în cauză că prin

notificarea adresată Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, reclamantul H.H.C.,

unic moștenitor al mamei sale decedate H.M. a solicitat restituirea în natură a

suprafeței de 700 mp teren situat în Râmnicu Vâlcea, parte din terenul în

suprafață totală de 2500 mp expropriat pentru utilitate publică prin Decretele

nr. 494/1971 și nr. 53/1980.

Prin dispoziția nr. 778 din 14

octombrie 2002 emisă de Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea s-a respins

cererea de restituire în natură a terenului în suprafața de 700 mp din str. M.B.,

în spatele blocului nr. 128 și 105 cu motivarea că lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul cu utilități aferente

ansamblului de locuințe: alei pietonale, parcare betonată, spațiu verde.

S-a menționat că măsurile

reparatorii nu se pot stabili în prezent întrucât nu au apărut normativele și

legile speciale la care se referă art. 40 din Legea nr. 10/2001.

Instanța a dispus efectuarea unei

expertize tehnice. Expertul V.I. concluzionează în lucrarea depusă la dosar că

terenul în litigiu este ocupat de blocul nr. 28, de o alee pentru circulație cu

mijloace auto, de alei pietonale pentru acces la blocuri, de parcare auto, de

rețea de canalizare, canale termice și spațiu verde.

Având în vedere actele și

concluziile expertizei, tribunalul a stabilit că în mod corect a fost respinsă

cererea de restituire în natură a terenului în litigiu de către Primarul

municipiului Râmnicu Vâlcea cu mențiunea că persoana îndreptățită are vocație

la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece terenul nu este liber ci este

afectat de utilități aferente ansamblului de locuințe din zonă.

Nemulțumit de această hotărâre, contestatorul

a declarat apel.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

prin decizia nr. 491/A din 15 martie 2004 a respins ca nefondat apelul

contestatorului pentru aceleași considerente avute în vedere de tribunal și

confirmate de concluziile noii expertize efectuate în apel de expertul L.I.

În termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 10 C. proc. civ.

Recurentul susține în esență că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind

restituirea în natură a terenului neexpropriat în suprafață de 386 mp și a

interpretat greșit documentele depuse la dosar de SC A. Vâlcea (art. 304 pct. 6

și 8 C. proc. civ.).

O altă critică se referă la

împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra mijlocului de probă

admis, respectiv expertiza efectuată de L.I. și a apreciat eronat probele

administrate de tribunal, considerând corecte concluziile expertului V.I. care

nefiind specialist geo-topo a identificat alt teren învecinat cu cel pretins în

cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea cere respingerea recursului.

Recursul declarat este fondat numai

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin notificarea adresată Primăriei

municipiului Râmnicu Vâlcea, recurentul-contestator a solicitat în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a suprafeței de teren de

700 mp din suprafața totală de 2500 mp expropriată conform Decretelor nr.

494/1971 și nr. 53/1980 și situată în Râmnicu Vâlcea, str. M.B., în spatele

blocului nr. 128 și 4.

Prin dispoziția nr. 778 din 14

octombrie 2002 emisă de Primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea cererea a fost

respinsă cu motivarea că terenul este ocupat de lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea așa încât recurentului i se cuvin măsuri reparatorii prin

echivalent.

Contestând dispoziția emisă de

primar, H.H.C. a susținut că suprafața de teren solicitată nu este afectată de

lucrări. În cadrul motivării contestației a menționat că cel puțin suprafața de

386 mp este supusă restituirii întrucât nu a fost expropriată prin decretele

menționate și este liberă de orice utilități.

Instanța de apel a dispus efectuarea

unei noi expertize întocmită de expertul L.I. (filele 9–85 dosar apel) în care

acesta a identificat terenul în litigiu și a concluzionat în sensul că se poate

restitui în natură recurentului suprafața de 385,68 mp, ce nu a fost expropriată

prin cele două decrete și pentru care nu s-au primit despăgubiri iar această

suprafață este delimitată în planul din anexa nr. 1 de punctele H, F, E, G

scrise cu roșu.

Răspunzând la obiecțiunile formulate

de intimata Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, expertul a precizat că se poate

restitui în natură terenul în suprafață de 385,68 mp neafectat de traseul de

canalizare și pe care au fost edificate de locatarii blocurilor, garaje din

materiale ușoare, recuperabile ce pot fi demontate precum și grădini de legume

și pomi.

Deși hotărâtoare pentru dezlegarea

în parte a apelului, instanța de apel nu a analizat judicios expertiza

efectuată din care rezultă clar că terenul în suprafață de 385,68 mp

individualizat de expertul L.I. poate fi retrocedat recurentului-contestator,

mai ales că nu a fost expropriat prin cele două decrete menționate în

contestație și nu s-au acordat despăgubiri.

În raport de cele expuse devin

incidente cauzei dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 lit. h) din Legea nr.

10/2001.

Celelalte motive de casare nu sunt fondate.

Considerând întemeiat motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în baza art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat de H.H.C., va casa

decizia instanței de apel precum și sentința pronunțată de tribunal și în fond

va admite în parte contestația, va anula în parte dispoziția emisă de Primarul

municipiului Râmnicu Vâlcea în sensul că va dispune restituirea în natură a

terenului în suprafață de 385,68 mp identificat prin expertiza întocmită de

ing. L.I., va menține măsurile reparatorii din dispoziția primarului pentru

diferența de teren ce nu se restituie în natură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul H.H.C. împotriva deciziei civile nr. 491/A din 15 martie 2004 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 226 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secția

civilă, și în fond admite în parte contestația formulată de reclamant și

anulează în parte dispoziția nr. 778 din 14 octombrie 2002 emisă de Primarul

Municipiului Râmnicu Vâlcea în sensul că dispune restituirea în natură a

terenului în suprafață de 385,68 mp, așa cum a fost identificat prin expertiza

tehnică ing. L.I.

Menține măsurile reparatorii din

aceeași dispoziție pentru diferența de teren, care nu se restituie în natură.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie

2005.