ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5030/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 698 din 22

mai 2002 a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.V. la un an și 5 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1), cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 86

4

C. pen.,

s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 7 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 731 din 28 iunie 2000 a

Judecătoriei Pașcani, pe care a adăugat-o la pedeapsa din prezenta cauză, în

final, inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.

S-a reținut că, la 21 ianuarie 2001,

inculpatul B.V., împreună cu B.C., C.M. și M.I. (condamnați în cauză) au

sustras mai multe bunuri în valoare de 2.143.738 lei din triajul Pașcani,

aparținând G.A.A.F. – Agenția teritorială Iași.

Prin decizia penală nr. 229 din 18

februarie 2003, Tribunalul Iași a respins apelul declarat de acest inculpat.

Recursul declarat de inculpatul B.V.

a fost admis prin decizia penală nr. 1001 din 28 octombrie 2003 a Curții de

Apel Iași și rejudecând cauza, în limitele casării, s-au repus în

individualitatea lor pedepsele de câte un an și 5 luni închisoare (stabilită în

prezenta cauză) și cea de 7 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr.

731 din 28 iunie 2000 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin neapelare), iar

în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată în totalitate

pedeapsa de 7 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute doar

pedeapsa de un an și 5 luni închisoare.

Împotriva hotărârii de mai sus,

hotărâre definitivă, s-a introdus recurs în anulare prin care s-a susținut că,

instanța de recurs a pronunțat o hotărâre contrară art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 543/2002 prin care se exceptează de la grațiere cei condamnați pentru

infracțiuni săvârșite în stare de recidivă.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 409 și art. 410 alin. (1) pct. 7

1

teza I C. proc.

pen. și în baza cărora vor fi examinate hotărârile atacate.

Recursul în anulare dedus judecății

este fondat pentru cele ce urmează.

Este de observat că, în spiritul și

litera art. 37 C. pen., recidiva se dobândește la momentul săvârșirii celei

de-a doua fapte, intenționate, indiferent de data la care aceasta se constată

prin hotărâre judecătorească.

Din cazierul judiciar rezultă că,

inculpatul B.V. a fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 732 din 18

iunie 2000, definitivă prin neapelare, la 7 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., iar în baza art. 86

1

C.

pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni.

Cum termenul de încercare expira

pentru pedeapsa de 7 luni închisoare la 9 februarie 2003, iar la 21 ianuarie

2001, inculpatul a săvârșit cea de-a doua infracțiune intenționată dedusă

judecății și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de

un an, în mod just instanța de fond a reținut dispozițiile art. 37 lit. a) C.

pen. și a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 7 luni

închisoare.

În aceste condiții la 4 octombrie

2002 (când a intrat în vigoare Legea nr. 543/2002) inculpatul B.V. avea statut

de recidivist și în consecință, potrivit art. 4 din aceeași lege, nu putea

beneficia de clemența legiuitorului pentru pedeapsa anterioară de 7 luni

închisoare.

Și deși instanța de recurs a

menținut corect dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., în mod inexplicabil a

dispus nelegal grațierea pedepsei anterioare.

Așa fiind, pentru considerentele

expuse, hotărârea pronunțată în recurs este nelegală și în consecință, în

temeiul art. 414

1

C. proc. pen., combinat cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., rejudecând cauza în limitele casării, vor fi

menținute hotărârile pronunțate în primă instanță și în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 1001 din 28 octombrie 2003

a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul B.V.

Casează decizia atacată și menține sentința

penală nr. 698 din 22 mai 2002 a Judecătoriei Pașcani și decizia penală nr. 229

din 18 februarie 2003 a Tribunalului Iași, cu privire la acest inculpat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

octombrie 2004.