ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5030/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 698 din 22 mai 2002 a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.V. la un an și 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen. În baza art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 731 din 28 iunie 2000 a Judecătoriei Pașcani, pe care a adăugat-o la pedeapsa din prezenta cauză, în final, inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare. S-a reținut că, la 21 ianuarie 2001, inculpatul B.V., împreună cu B.C., C.M.

și M.I. (condamnați în cauză) au sustras mai multe bunuri în valoare de 2.143.738 lei din triajul Pașcani, aparținând G.A.A.F. – Agenția teritorială Iași. Prin decizia penală nr. 229 din 18 februarie 2003, Tribunalul Iași a respins apelul declarat de acest inculpat. Recursul declarat de inculpatul B.V. a fost admis prin decizia penală nr. 1001 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași și rejudecând cauza, în limitele casării, s-au repus în individualitatea lor pedepsele de câte un an și 5 luni închisoare (stabilită în prezenta cauză) și cea de 7 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 731 din 28 iunie 2000 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin neapelare), iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată în totalitate pedeapsa de 7 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute doar pedeapsa de un an și 5 luni închisoare.

Împotriva hotărârii de mai sus, hotărâre definitivă, s-a introdus recurs în anulare prin care s-a susținut că, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre contrară art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 prin care se exceptează de la grațiere cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă. În drept, au fost invocate prevederile art. 409 și art. 410 alin. (1) pct. 7 1 teza I C. proc. pen. și în baza cărora vor fi examinate hotărârile atacate. Recursul în anulare dedus judecății este fondat pentru cele ce urmează. Este de observat că, în spiritul și litera art. 37 C. pen., recidiva se dobândește la momentul săvârșirii celei de-a doua fapte, intenționate, indiferent de data la care aceasta se constată prin hotărâre judecătorească.

Din cazierul judiciar rezultă că, inculpatul B.V. a fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 732 din 18 iunie 2000, definitivă prin neapelare, la 7 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., iar în baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni. Cum termenul de încercare expira pentru pedeapsa de 7 luni închisoare la 9 februarie 2003, iar la 21 ianuarie 2001, inculpatul a săvârșit cea de-a doua infracțiune intenționată dedusă judecății și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de un an, în mod just instanța de fond a reținut dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

și a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 7 luni închisoare. În aceste condiții la 4 octombrie 2002 (când a intrat în vigoare Legea nr. 543/2002) inculpatul B.V. avea statut de recidivist și în consecință, potrivit art. 4 din aceeași lege, nu putea beneficia de clemența legiuitorului pentru pedeapsa anterioară de 7 luni închisoare. Și deși instanța de recurs a menținut corect dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., în mod inexplicabil a dispus nelegal grațierea pedepsei anterioare. Așa fiind, pentru considerentele expuse, hotărârea pronunțată în recurs este nelegală și în consecință, în temeiul art. 414 1 C. proc. pen., combinat cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., rejudecând cauza în limitele casării, vor fi menținute hotărârile pronunțate în primă instanță și în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 1001 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul B.V. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 698 din 22 mai 2002 a Judecătoriei Pașcani și decizia penală nr. 229 din 18 februarie 2003 a Tribunalului Iași, cu privire la acest inculpat. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2004.