ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7780/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 29 din 1 aprilie

2003, Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud a respins ca nefondată,

contestația formulată de P.L., împotriva deciziei de imputare nr. 30 din 31 mai

2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud, pentru suma de 4.432.326 lei,

reprezentând drepturi salariale încasate în perioada 1 iunie 2001 - 30 aprilie

2002, considerate necuvenite.

Pentru a se pronunța în acest sens,

Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud a reținut că în urma controlului

efectuat la Spitalul Orășenesc Năsăud, prin Raportul de control intermediar din

31 mai 2002, întocmit de Direcția de Control Financiar Ulterior

Bistrița-Năsăud, se reține faptul că s-au majorat salariile de încadrare, la o

parte a personalului, cu 10%, în mod nelegal. S-a produs, astfel, un prejudiciu

în sumă de 469.573.693 lei, pentru care se face vinovată conducerea spitalului.

Unitatea controlată a emis decizii

de imputare pentru recuperarea sumelor de la beneficiarii acestora, în

condițiile prevăzute de art. 106 și 108 C. muncii. Împotriva deciziei de

imputare emisă în sarcina sa, fiecare persoană vizată a formulat contestație,

solicitând anularea acesteia, ca fiind nelegală și netemeinică, apreciind că

sumele au fost corect acordate.

Prin dispoziția nr. 85 din 28 iunie

2001, începând cu 1 iunie 2001 s-au majorat salariile personalului intimatei,

în baza prevederilor O.U.G. nr. 42/2001. Conform art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr.

42/2001, salariile de bază individuale ale personalului, care se situează între

limitele prevăzute în anexele la O.U.G. nr. 24/2000, avute la data aplicării

O.U.G. nr. 42/2001, trebuiau majorate cu 7%, începând cu luna martie și cu 7%,

începând cu luna iunie, față de luna mai a anului 2001. Din lipsă de fonduri,

ambele procente au fost cumulate și s-a acordat 14% în total, începând cu 1

iunie 2001. Din anexa nr. 2 la raportul de control, rezultă că la o parte a

personalului intimatei, începând cu 1 iunie 2001 s-a aplicat o majorare de 24%

(14%, plus 10%), încălcându-se, astfel, normele legale menționate mai sus. De

altfel, în cuprinsul deciziei nici nu se indică un temei legal pentru majorarea

cu 10% a salariului. Nu poate fi primită susținerea că cei 10% acordați în

plus, peste prevederile legale, ar reprezenta o completare a salariului de bază,

în conformitate cu O.G. nr. 24/2000 și fișele de evaluare, deoarece aceste

prevederi se referă doar la anul 2000, iar salariile de încadrare ale

personalului sunt între limitele prevăzute de anexele la ordonanță și, de

asemenea, sunt în conformitate cu statele de funcții aprobate de Direcția de

Sănătate Publică a județului Bistrița Năsăud.

În consecință, este cert că s-a

produs o pagubă la unitatea intimată, din vina conducerii acesteia, prin

acordarea unor drepturi salariale necuvenite. Recuperarea pagubei urmează a se

face în condițiile art. 106 și 108 C. muncii, respectiv de la persoana care a

încasat suma nedatorată, deoarece vizează o perioadă de sub un an.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional, contestatoarea P.L., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 371 din 3 iunie 2003, a respins recursul

jurisdicțional, reținând, în esență, pe de o parte, că O.U.G. nr. 42/2001,

vizează creșterile salariale aferente anului 2001, față de luna decembrie 2000,

fiind aplicabile între altele, și personalului salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000,

iar, pe de altă parte, că susținerile recurentei-contestatoare că, în anul

2000, neacordarea drepturilor salariale cuvenite s-a făcut în mod abuziv, nu

poate constitui obiectul analizei instanței și că în condițiile arătate, sumele

nelegal acordate trebuie recuperate de la cei ce le-au încasat.

Și împotriva acestei decizii, P.L. a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În esență, recurenta a susținut că

în conformitate cu art. 2 din O.U.G. nr. 42/2001, salariile de bază prevăzut la

limită minimă în anexele O.U.G. nr. 24/2000, vor fi majorate în anul 2001 și că

fapta conducerii Spitalului Orășenesc Năsăud, de a amâna în mod nejustificat,

aplicarea art. 2 din O.U.G. nr. 24/2000, nu-i pot fi imputabile. În plus,

recurenta a arătat că dispozițiile nr. 85 și nr. 131/2001 nu au fost anulate

nici până în prezent, fiind o recunoaștere a faptului că dreptul salarial în

litigiu trebuia acordat încă din anul 2000.

Examinându-se decizia atacată, în

raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

Interpretarea logică, sistematică și

în succesiunea lor a prevederilor O.U.G. nr. 24/2000 și a celor a O.U.G. nr. 42/2001,

duce la concluzia că pentru aplicarea corectă a majorărilor salariale din anul

2001, era necesară asigurarea unui salariu de bază, corespunzător O.U.G. nr. 24/2000

- art. 2 și 4 și Anexa nr. 4

1

.

Procentul de 10% acordat

asistentelor medicale ale Spitalului Orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud, deci

și recurentei-contestatoare, reprezintă în mod cert salariul cuvenit ce trebuia

acordat în anul 2000. Cum, însă, salariul de încadrare, în concordanță cu

dispozițiile O.U.G. nr. 24/2000, nu a fost realizat în anul 2000, de către

Spitalul Orășenesc Năsăud, s-a procedat la acordarea procentului de 10%.

În aceste condiții, suma de

4.432.326 lei nu constituie prejudiciu pentru unitatea spitalicească intimată,

iar decizia de imputare nr. 97 din 31 mai 2002 este nelegală.

În baza considerentelor arătate în

cele ce preced, se va admite recursul, se va casa decizia atacată, precum și

sentința nr. 29 din 1 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicțional Bistrița Năsăud,

iar, în fond se va admite contestația L.P. și se va anula decizia de imputare nr.

90/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.L.,

împotriva deciziei nr. 371 din 3 iunie 2003 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Casează decizia sus-menționată și

sentința nr. 29 din 1 aprilie 2003 a Colegiului jurisdicțional Bistrița Năsăud.

În fond, admite contestația și

anulează decizia de imputare nr. 90 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul

Orășenesc Năsăud.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2004.