ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6380/2004

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 15 noiembrie

2004, pronunțată în dosarul nr. 9981/2004, Curtea de Apel Ploiești a menținut

arestarea preventivă a apelanților inculpați S.L.G., C.G.C., S.C. și D.C.V., în

baza art. 300

1

,

raportat la art. 160

b

C. proc.

pen. Au fost respinse cererile formulate de inculpații S.L.G. și S.C. privind

revocarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri, au

declarat recurs inculpații S.L.G., C.G.C. și S.C., fără a indica motivele de

casare.

Examinând recursurile potrivit art.

385

10

alin. (2

1

), raportate la art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., prevede posibilitatea menținerii arestării preventive dacă instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea

de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.

În speță, inculpații au fost

arestați preventiv în luna iulie 2002, iar prin sentința penală nr. 552 din 12

octombrie 2004, au fost condamnați de Tribunalul Prahova la pedepse rezultante

de câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiuni de fals, evaziune

fiscală, menținându-se starea de arest preventiv.

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este

justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care

legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe

că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În mod legal și justificat de existența

unei prime condamnări, în raport și de pericolul social concret pe care îl

prezintă cei trei inculpați, în temeiul textelor procedural-penale invocate,

instanța de apel a menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii din 15

noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de câte 800.000 lei fiecare, din care suma de câte 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.G.C., S.C. și S.L.G. împotriva încheierii de ședință

din 15 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.

9981/2004.

Obligă pe fiecare recurent la plata

sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 noiembrie 2004.