ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6380/2004

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 15 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 9981/2004, Curtea de Apel Ploiești a menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați S.L.G., C.G.C., S.C. și D.C.V., în baza art. 300 1 , raportat la art. 160 b C. proc. pen. Au fost respinse cererile formulate de inculpații S.L.G. și S.C. privind revocarea măsurii arestării preventive. Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații S.L.G., C.G.C. și S.C., fără a indica motivele de casare. Examinând recursurile potrivit art. 385 10 alin. (2 1 ), raportate la art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 300 2 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., prevede posibilitatea menținerii arestării preventive dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate. În speță, inculpații au fost arestați preventiv în luna iulie 2002, iar prin sentința penală nr. 552 din 12 octombrie 2004, au fost condamnați de Tribunalul Prahova la pedepse rezultante de câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiuni de fals, evaziune fiscală, menținându-se starea de arest preventiv.

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În mod legal și justificat de existența unei prime condamnări, în raport și de pericolul social concret pe care îl prezintă cei trei inculpați, în temeiul textelor procedural-penale invocate, instanța de apel a menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 800.000 lei fiecare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G.C., S.C. și S.L.G. împotriva încheierii de ședință din 15 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 9981/2004. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.