ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1576/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 13 din 22 ianuarie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată potrivit procedurii contenciosului administrativ, de reclamanta SC I. SRL Botoșani, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani, motivând că facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 17/2000, respectiv aplicarea cotei 0 de T.V.A. și dreptul de deducere nu pot fi acordate reclamantei SC I. SRL Botoșani, pentru exporturile și serviciile de transport internațional efectuate, întrucât contravaloarea acestora a fost încasată în numerar, prin depunere la bancă, contrar prevederilor art. 17 lit. a) pct. B din O.U.G.

nr. 17/2000. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1146 din 18 martie 2004, a respins recursul declarat de SC I. SRL Botoșani împotriva sentinței nr. 13 din 22 ianuarie 2003, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. În motivarea deciziei s-a reținut în esență că, sumele reprezentând valoarea bunurilor și serviciilor exportate, trebuie să provină de la beneficiarul străin al exportului, iar nu din depuneri în numerar, în conturile bancare ale societății comerciale exportatoare, fiind obținut în țară, prin schimb valutar. Întrucât în cauză, valuta a fost depusă în numerar de către persoane fizice, în conturile de disponibil pe care societatea comercială recurentă le avea la băncile comerciale, acesteia nu îi sunt aplicabile prevederile art. 17 pct. B lit. a) din O.U.G.

nr. 17/2000. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC I. SRL Botoșani a formulat contestație în anulare, susținând că aceasta este rezultatul unor greșeli materiale. Contestația este nefondată. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs, în afară de motivele prevăzute de art. 317, mai pot fi atacate cu contestație, dacă dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Or, în cauză nu se constată existența unei greșeli materiale în soluționarea recursului, nici omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare, precum și nici unul din motivele prevăzute de art. 317 C. proc.

civ., pentru a putea fi analizate de instanță. În consecință, contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC I. SRL Botoșani împotriva deciziei nr. 1146 din 18 martie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.