ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 16 decembrie 2004, reclamanta SC E. SRL Galați a chemat în judecată pe pârâtul M.F.P. – A.N.A.F., solicitând anularea deciziei nr. 365 din 17 noiembrie 2004, prin care s-a soluționat contestația nr. 22435 din 23 iulie 2004 depusă la raportul de inspecție fiscală nr. 6239 din 29 iunie 2004. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încasat valută numai prin conturi curente în valută deschise la bănci și nu prin casieria societății, dovedind aceasta cu balanțele de verificare că nu există rulaje în contul „casă în valută" ci numai în „conturi curente la bănci în valută". Prin sentința civilă nr. 135 din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Galați, împotriva pârâtului M.F.P.

– A.N.A.F. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că sumele de bani invocate din operațiunile de export au fost depuse de diverse persoane fizice în numerar, fiind încălcate dispozițiile din Normele metodologice care condiționează aplicarea cotei zero T.V.A. de nedepunerea în numerar a valutei că prin conturile unor bănci agreate de B.N.R. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta consideră că a făcut dovada prevăzută de art. 17 pct. b) din O.U.G. nr. 17/2000, deoarece valuta nu provenea de pe piața internă, ci depusă de persoane străine în conturile deschise de societatea exportatoare la bănci autorizate, deci monitorizate de B.N.R., cu strictă respectare a Regulamentului nr. 3/1997.

Organele fiscale nu au contestat realitatea exporturilor și legalitatea acestora. Exportul a derulat operațiuni bancare în valută prin B.T.R. SA, R.I.B. și F., bănci monitorizate de B.N.R. Balanțele de verificare și bilanțurile contabile au făcut dovada că societate nu a avut rulaje prin cont „casa în valută", care ar fi presupus încasări în numerar pe bază de chitanță, ci prin cont „conturi curente în valută". Expertiza contabilă, greșit înlăturată ca neconcludentă, a concluzionat realitatea și legalitatea exporturilor, legala justificare a cotei, confirmarea că în contul „casă în valută" nu au existat rulaje, respectarea pe deplin a Regulamentului B.N.R. nr. 3/1997. Concluzia la care a ajuns instanța de fond este în contradicție cu modul în care instanța interpretează art. 17 pct. b) din O.U.G nr. 17/2000.

În ceea ce privește pct. 2 din decizia atacată, recurenta consideră că instanța nu s-a pronunțat în nici un mod asupra acestei soluții. Recursul nu este fondat. Conform art. 17 pct. b) din O.U.G. nr. 17/2000, se acordă cota zero de T.V.A., pentru exportul de bunuri, transportul și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de B.N.R. Prin derogare de la aceste prevederi beneficiază de cota zero exporturile de bunuri care se derulează în sistem barter. Pentru a beneficia de cota zero de T.V.A. pentru mărfuri livrate partenerului extern, recurenta - reclamantă avea obligația de a face dovada încasării valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate.

Nu beneficiază de cota zero de T.V.A., contribuabilii care încasează în numerar sau prin transferuri din conturi personale. Însăși recurenta-reclamantă recunoaște că plata s-a efectuat prin depunerea valutei (sume de 10.000 dolari S.U.A.), reprezentând contravaloarea exportului de către clienții externi sau mandatarii săi (delegați) la ghișeul băncii exportatorului. Așadar, partenerul extern al recurentei a depus suma de bani în numerar într-un cont deschis de către recurentă. Contul a fost deschis la o bancă autorizată, dar modalitatea de plată este contrară prevederilor art. 17 pct. b). Nu are relevanță împrejurarea că recurenta nu a utilizat contul „casă în valută" cât timp modalitatea practică de încasare a valutei a fost cea în numerar și nu prin transfer interbancar.

Concluzia la care a ajuns expertul nu justifică susținerile recurentei, interesând modalitatea de încasare a valutei și nu legalitatea exporturilor, care nu a fost contestată. În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la pct. 2 din decizie, recurenta nu a prezentat nici un argument sau dovadă pentru cele susținute. Fată de acestea, constatând că nu există nici un motiv de critică a sentinței civile atacate, nefiind îndeplinite prevederile art. 304 1 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat, reținându-se prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenta-reclamantă SC E. SRL Galați, împotriva sentinței civile nr. 135 din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. 74/CAF/2005 în contradictoriu cu intimatul-pârât M.F.P. – A.N.A.F. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.