ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

formulată la 16 decembrie 2004, reclamanta SC E. SRL Galați a chemat în

judecată pe pârâtul M.F.P. – A.N.A.F., solicitând anularea deciziei nr. 365 din

17 noiembrie 2004, prin care s-a soluționat contestația nr. 22435 din 23 iulie

2004 depusă la raportul de inspecție fiscală nr. 6239 din 29 iunie 2004.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a încasat valută numai prin conturi curente în

valută deschise la bănci și nu prin casieria societății, dovedind aceasta cu

balanțele de verificare că nu există rulaje în contul „casă în valută" ci

numai în „conturi curente la bănci în valută".

Prin sentința

civilă nr. 135 din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată

de reclamanta SC E. SRL Galați, împotriva pârâtului M.F.P. – A.N.A.F.

Pentru a se

pronunța astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că sumele de bani invocate din

operațiunile de export au fost depuse de diverse persoane fizice în numerar, fiind

încălcate dispozițiile din Normele metodologice care condiționează aplicarea

cotei zero T.V.A. de nedepunerea în numerar a valutei că prin conturile unor

bănci agreate de B.N.R.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta

consideră că a făcut dovada prevăzută de art. 17 pct. b) din O.U.G. nr. 17/2000,

deoarece valuta nu provenea de pe piața internă, ci depusă de persoane străine

în conturile deschise de societatea exportatoare la bănci autorizate, deci

monitorizate de B.N.R., cu strictă respectare a Regulamentului nr. 3/1997.

Organele

fiscale nu au contestat realitatea exporturilor și legalitatea acestora.

Exportul a

derulat operațiuni bancare în valută prin B.T.R. SA, R.I.B. și F., bănci

monitorizate de B.N.R.

Balanțele de

verificare și bilanțurile contabile au făcut dovada că societate nu a avut

rulaje prin cont „casa în valută",  care ar fi presupus încasări în

numerar pe bază de chitanță, ci prin cont „conturi curente în valută".

Expertiza contabilă, greșit

înlăturată ca neconcludentă, a concluzionat realitatea și legalitatea

exporturilor, legala justificare a cotei, confirmarea că în contul „casă în

valută" nu au existat rulaje, respectarea pe deplin a Regulamentului

B.N.R. nr. 3/1997.

Concluzia la care a ajuns

instanța de fond este în contradicție cu modul în care instanța interpretează art.

17 pct. b) din O.U.G nr. 17/2000.

În ceea ce

privește pct. 2 din decizia atacată, recurenta consideră că instanța nu s-a

pronunțat în nici un mod asupra acestei soluții.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 17

pct. b) din O.U.G. nr. 17/2000, se acordă cota zero de T.V.A., pentru exportul

de bunuri, transportul și prestările de servicii legate direct de exportul

bunurilor efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror

contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci

autorizate de B.N.R. Prin derogare de la aceste prevederi beneficiază de cota

zero exporturile de bunuri care se derulează în sistem barter.

Pentru a

beneficia de cota zero de T.V.A. pentru mărfuri livrate partenerului extern,

recurenta - reclamantă avea obligația de a face dovada încasării valutei în

conturi bancare deschise la bănci autorizate.

Nu

beneficiază de cota zero de T.V.A., contribuabilii care încasează în numerar

sau prin transferuri din conturi personale.

Însăși

recurenta-reclamantă recunoaște că plata s-a efectuat prin depunerea valutei

(sume de 10.000 dolari S.U.A.), reprezentând contravaloarea exportului de către

clienții externi sau mandatarii săi (delegați) la ghișeul băncii

exportatorului.

Așadar,

partenerul extern al recurentei a depus suma de bani în numerar într-un cont

deschis de către recurentă.

Contul a fost

deschis la o bancă autorizată, dar modalitatea de plată este contrară

prevederilor art. 17 pct. b).

Nu are

relevanță împrejurarea că recurenta nu a utilizat contul „casă în valută"

cât timp modalitatea practică de încasare a valutei a fost cea în numerar și nu

prin transfer interbancar.

Concluzia la

care a ajuns expertul nu justifică susținerile recurentei, interesând

modalitatea de încasare a valutei și nu legalitatea exporturilor, care nu a

fost contestată.

În ceea ce privește motivele de

recurs referitoare la pct. 2 din decizie, recurenta nu a prezentat nici un

argument sau dovadă pentru cele susținute.

Fată de

acestea, constatând că nu există nici un motiv de critică a sentinței civile

atacate, nefiind îndeplinite prevederile art. 304

1

C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat, reținându-se prevederile art.

20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul formulat de către recurenta-reclamantă SC E. SRL Galați,

împotriva sentinței civile nr. 135 din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosar nr. 74/CAF/2005 în contradictoriu cu

intimatul-pârât M.F.P. – A.N.A.F.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2007.