ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6146/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 769

din 11 noiembrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat inculpații:

1. - L.F.;

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părții vătămate

S.I.

A admis în parte acțiunea

civilă și a obligat inculpații menționați, în solidar, la plata sumei de 314

lei, reprezentând diferență de prejudiciu nerecuperat și 3.000.000 lei daune

morale.

închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 239 alin.

(1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părților

vătămate C.M. și B.I., la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., în dauna părții civile Inspectoratul

de Poliție a Județului Iași, prin Ministerul de Interne.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, constată grațiată această din urmă infracțiune și pune în vedere

inculpatului dispozițiile art. 7 din același act normativ.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele negrațiate și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

A admis acțiunea civilă și a

obligat inculpatul să plătească părții civile I.J.P. Iași suma de 3.500.000

lei, prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de distrugere.

închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 239 alin.

(1), (2) și (3) C. pen., în dauna părților vătămate C.M. și B.I., a contopit

pedepsele și a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate inculpaților G.V. și

G.R., pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

A obligat inculpații

menționați, în solidar, la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale în

favoarea părții civile C.M.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță, corespunzător probatoriului administrat, în cauză, a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpatul L.F. este

proprietarul unui apartament din Iași, pe care obișnuia să îl pună, contra

cost, la dispoziția unor prostituate, care racolau „clienți” în zona Gării

Iași, situație cunoscută și de G.O., vecin cu acesta.

În seara zilei de 23

decembrie 1999, făptuitoarea J.A.R. a racolat partea vătămată S.I., cu care

urma să întrețină raporturi sexuale în locuința inculpatului L.F.

Partea vătămată a rămas în

fața blocului, iar făptuitoarea menționată a urcat în apartament, pentru a

stabili prețul pentru folosirea unei camere.

Au avut loc discuții contradictorii

între făptuitoare și inculpații L.F. și G.O., sub aspectul menționat, urmat de

coborârea tuturor în fața blocului.

Partea vătămată s-a

răzgândit și a încercat să plece, moment în care inculpații au ajuns-o din

urmă, au lovit-o și i-au sustras din buzunar portmoneul conținând 450.000 lei.

Inculpații au presupus, cu

referire la dezaprobarea manifestată de făptuitoare față de actul de agresiune

și sustragere menționat, că nu vor fi reclamați, mizând pe faptul că partea

vătămată era în stare de ebrietate.

Ulterior, inculpații au mers

la un bar, unde au împărțit între ei suma sustrasă în modul arătat.

Pentru comiterea acestei

infracțiuni, inculpatul L.F. a fost arestat preventiv la data de 30 decembrie

1999.

Inculpatul G.O. s-a sustras

urmăririi penale.

Acesta a

fost observat, în seara zilei de 13 ianuarie 2000, în jurul orelor 21,30, de o

patrulă de jandarmi în zona Complexului A., care au procedat la imobilizarea

sa, în vederea conducerii acestuia la secția I poliție care luase măsura dării

în urmărire generală.

În acest moment au apărut

părinții inculpatului, G.V. și G.R., care au proferat insulte și au exercitat

violențe asupra jandarmilor.

Cu ajutorul unui agent

I.G.S. s-a reușit contactarea secției I de poliție, care a trimis în zonă un

echipaj mobil, în care a fost urcat inculpatul G.O.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 107 din 29 martie 2004, a respins apelurile declarate de

inculpații L.F., G.O., G.V. și G.R. împotriva hotărârii primei instanțe,

apreciind că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare

probelor administrate, vinovăția inculpaților este pe deplin stabilită, iar

pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, inculpații G.O., G.V. și G.R. au declarat recurs, reiterând criticile

formulate în apel.

Recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de dispozițiile

art. 62 și art. 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, art. 200 și art. 189

din același cod, hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă

judecății trebuie să apară ca o concluzie logică a vinovăției, susținută de

materialul probator administrat.

Or, această cerință se

constată a fi îndeplinită în cauză.

Astfel, din probele

administrate, respectiv, declarațiile martorilor D.N., J.A.R., O.A., M.V.,

D.C.G., M.D., P.C.M., precum și a părților vătămate C.M. și S.I., instanța de

fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților menționați.

Drept urmare, respingând

apelurile declarate de inculpați și menținând sentința atacată, instanța de

apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă cazului de casare

prevăzut în art. 385

9

pct. 15 C. proc. pen., cu referire la

susținerea inculpaților că nu au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși

în judecată și condamnați și, în raport de care, aceștia au solicitat a se

dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen.

În fine, examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nici alte

motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

alin. (1) pct. b C.

proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpații menționați,

ca nefondate.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați, potrivit dispozitivului,

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de inculpații G.O., G.V. și G.R. împotriva deciziei penale nr. 107din

29 martie 2004  a Curții de Apel Iași, ca nefondate.

Obligă pe recurenții

inculpați să plătească statului fiecare 1.800.000 lei cheltuieli judiciare, în

care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 600.000

lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 noiembrie 2004.