Kosteski împotriva Macedoniei de Nord

La 29 ianuarie 1998, reclamantul nu a apărut la locul de muncă la Compania Electricitate a Macedoniei, o companie publică de servicii publice, în ciuda instrucțiunii superiorului său în conformitate cu care niciun angajat nu a fost autorizat să ia o zi liberă pentru o săptămână datorită încărcării de muncă grea. Reclamantul a justificat absența sa cu faptul că a sărbătorit o sărbătoare religioasa musulmană care a fost o vacanță publică pentru cetățenii credinței musulmane în temeiul Constituției și al legislației respective. La 3 februarie 1998, comitetul disciplinar al societății a constatat că reclamantul a încălcat normele disciplinare și a fost absent din muncă fără autorizație. Comisia a decis să nu respingă reclamantul, ci să-l amendă cu o reducere de 15% în salariul său timp de trei luni.

10. La 12 februarie 1998, reclamantul s-a plâns la cea de-a doua comisie, susținând că a existat o decizie a Ministerului Muncii și Politicii Sociale în sensul că 29 ianuarie 1998 a fost o vacanță publică pentru cetățenii de credință musulmană. În calitate de membru al acestei comunități religioase, el și-a informat superiorul cu privire la absența sa cu o zi înainte. 11. La 27 februarie 1998, comitetul de a doua instanță a susținut decizia din 3 februarie 1998, din cauza faptului că reclamantul a încălcat instrucțiunile din 26 ianuarie 1998, prin care niciun angajat nu a fost autorizat să ia zile libere din cauza încărcării de muncă grea. 12. La 1 aprilie 1998, reclamantul a apelat la Curtea Municipală Bitola, susținând că drepturile sale prevăzute la articolele 9 și 19 din Constituție au fost încălcate.

În special, el a fost amendat doar pentru că a sărbătorit sărbătorile religioase musulmane și nu a venit să lucreze în acea zi, în conformitate cu decizia Ministerului Muncii și Politicii Sociale conform căreia 29 ianuarie 1998 a fost o sărbătoare publică pentru cetățenii credinței musulmane. 13. La audierea de la Curtea Municipală Bitola, reclamantul a declarat că și-a exprimat în mod individual convingerile religioase fără să meargă la moschee. 14. La 24 martie 1999, Curtea Municipală Bitola a respins apelul reclamantului din cauza faptului că nu a adăugat nici o dovadă pentru a dovedi că era într-adevăr de credință musulmană. 15. La 14 iunie 1999, Curtea de Apelare a Bitola a respins apelul ulterior al reclamantului.

Ea a declarat că este adevărat că convingerile religioase sunt o chestiune interioară pentru persoana individuală. Cu toate acestea, în cazul instantaneu, trebuie stabilit dacă absența reclamantului la muncă este justificată. Prin urmare, este important să se stabilească mărturia religioasa a reclamantului. Curtea inferioară a fost corectă în respingerea plângerii reclamantului, deoarece reclamantul nu a dovedit că a fost musulman din moment ce a sărbătorit, de asemenea, sărbătorile religioase creștine. 16. La 14 aprilie 1998, reclamantul a fost amendat din nou pentru faptul că nu a apărut la muncă la 7 aprilie 1998 la momentul sărbătoririi unei alte sărbători religioase musulmane, Bayram. La 8 mai 1998, reclamația reclamantului a fost respinsă de comisia de a doua instanță.

18. Reclamantul s-a plâns la Curtea Municipală Bitola că Compania de Electricitate l-a privat de dreptul său la o vacanță publică suplimentară plătită pentru cetățenii musulmani, deși a declarat înaintea comisionului de a doua instanță că este musulman. Cu toate acestea, el nu a considerat necesar să-și schimbe numele și numele în mod corespunzător și a dorit să se închina pe cont propriu. 19. La 27 mai 1999, Curtea Municipală Bitola a respins apelul reclamantului. Curtea a declarat că, în temeiul legii relevante, persoanele din credință musulmană au avut dreptul de a plăti sărbători religioase. Cu toate acestea, reclamantul nu a dat nici o dovadă pentru a confirma declarația sa că este musulman.

El nu a fost niciodată absent din muncă la momentul sărbătorilor religioase musulmane înainte de 29 ianuarie 1998. Dimpotrivă, el a sărbătorit sărbătorile religioase creștine, părinții săi erau creștini și modul său de viață și dieta a arătat că era de credință creștină. Din contractul său de muncă și de asigurare a avut loc că a fost înregistrat ca macedonean fără menționare nici o mențiune de a fi musulman. La 27 septembrie 1999, Curtea de apel a respins apelul reclamantului din cauza faptului că, deși convingerile religioase erau o chestiune internă, a încălcat normele disciplinare și nu a venit la muncă, este adevărat că convingerile religioase erau o chestiune internă. Prin urmare, el a trebuit să justifice absența sa și a fost necesar să stabilească prin dovezi dacă reclamantul este cu adevărat de credință musulmană.

Cu toate acestea, nu există nici o dovadă în acest sens, deoarece reclamantul, un etnic macedonean, a fost absent de la muncă în timpul sărbătorilor religioase creștine și le-a sărbătorit. Prin urmare, absența sa la muncă este nejustificată. 21. La 18 noiembrie 1999, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională că, prin sancțiuni disciplinare și decizii judiciare, a fost discriminat din cauza convingerilor sale religioase. În special din motive necunoscute, tribunalele nu au considerat declarația sa că este de credință musulmană credibilă și l-au cerut dovezi suplimentare. El a afirmat că nu ar trebui să fie obligat să prezinte dovezi despre convingerile sale religioase.

22. La 12 iulie 2000, Curtea Constituțională a refuzat să examineze acuzațiile reclamantului în ceea ce privește hotărârile din 3 februarie, 27 februarie, 14 aprilie și 8 mai 1998 ale societății de utilitate publică, hotărârile din 24 martie și 27 mai 1999 ale Curții Municipale Bitola și hotărârea din 14 iunie 1999 a Curții de apel Bitola pentru depunerea din termenul de două luni prevăzut în Regulamentul Curții Constituționale. 23. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a examinat plângerea reclamantului în ceea ce privește decizia Curții de Apelare a Bitola din 27 septembrie 1999. El a remarcat că reclamantul a solicitat exercitarea drepturilor legate de libertatea religiei, dar că nu a prezentat nici o dovadă privind convingerile sale și a refuzat să facă acest lucru.

În ceea ce privește întrebarea inițială privind dacă atunci când exercită un drept la o vacanță publică plătită, bazată pe religie, a fost suficient ca un cetățean să își afirme subjectiv credința, acesta a susținut: „Considerând că statul de drept este fundamental pentru ordinea constituțională a Republicii Macedoniei în temeiul articolului 8, alineatul (1) alineatul (3) din Constituție, prin care ar trebui să se implice că normele juridice obiective au prioritate asupra voinței subiective atunci când solicită exercitarea drepturilor juridice și având în vedere punctul de vedere al reprezentanților religiilor creștine și islamice ... (decanul de la Facultatea Teologică de la Skopje și șeful comunității islamice din Macedonia) că există criterii obiective pentru a determina dacă un cetățean deține credințe religioase creștine și islamice ... instanța a susținut că a fost necesar să se stabilească fapte obiective legate de exercitarea unui drept și pentru a obține dovezi ale acestora într-o situație în care se solicită un drept.

În conformitate cu aceasta, în vederea stabilirii unor fapte obiective care să evalueze dacă există discriminare pe motive religioase în acest caz, Curtea a organizat o audiere publică (la 27 aprilie 2000) și trei dezbateri consultative (la 16 și 25 mai și 8 iunie 2000) și pe baza conținutului acestora, în special pe baza declarațiilor reclamantului, s-a stabilit că conținutul credinței sale religioase (chiar și forma lor) nu corespunde în mod obiectiv celor ale credinței musulmane (și formei sale) din mai multe motive (de exemplu: lipsa cunoștințelor despre cele mai importante principii de bază ale religiei prin care se exprimă esența sa ... sau a modului în care se „joacă” credința musulmană, etc.)” 24. Curtea a concluzionat că reclamantul nu a fost discriminat pe baza convingerilor sale religioase prin obligația de a stabili faptele obiective și a respins plângerea.

25. art. 9 prevede următoarele: „1) Cetățenii Republicii Macedoniei sunt egali în libertățile și drepturile lor, indiferent de sex, rasă, culoarea pielii, originea națională și socială, convingerile politice și religioase, proprietatea și statutul social. (2) Toți cetățenii sunt egali înaintea Constituției și a legii.” 26. art. 19, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: „(1) Libertatea mărturisirii religioase este garantată. (2) Dreptul de a exprima credința unei persoane în mod liber și public, individual sau cu alții este garantat…

” 27. art. 110, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „Curtea Constituțională a Macedoniei: ... (3) garantarea libertăților și drepturilor persoanelor și cetățenilor în ceea ce privește libertatea de comunicare, conștiința, gândirea și acțiunea și interzicerea discriminării între cetățeni din motive de sex, rasă, religie sau afiliare națională, socială sau politică; ...” 28. Secțiunea 51 prevede că o persoană care consideră că este victimă de o încălcare a unuia dintre drepturile prevăzute la art. 110 § 3 din Constituție are dreptul de a depune o cerere la Curtea Constituțională în termen de două luni de la data în care a fost notificat cu o decizie obligatorie sau cu o hotărâre.

29. Aceasta prevede, printre altele, că Crăciunul și Paștele vor fi sărbători publice pentru toți cetățenii fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, indiferent de mărturisirea lor și că Ramazan Bayram și Kurban Bayram vor fi sărbători publice pentru cetățenii credinței musulmane.

8. On 29 January 1998 the applicant did not appear at work at the Electricity Company of Macedonia, a public utility company, despite the instruction of his superior according to which no employee was allowed to take any days off for a week due to the heavy workload. The applicant justified his absence with the fact that he had celebrated a Muslim religious holiday which was a public holiday for the citizens of Muslim faith under the Constitution and the respective law. 9. On 3 February 1998 the disciplinary committee of the company found that the applicant had breached the disciplinary rules and been absent from work without authorisation. The committee decided not to dismiss the applicant but fined him with a 15% cut in his salary for three months.

10. On 12 February 1998 the applicant complained to the second instance committee, arguing that there had been a decision of the Ministry of Labour and Social Politics to the effect that 29 January 1998 had been a public holiday for citizens of Muslim faith. As a member of this religious community, he had informed his superior about his absence the day before. 11. On 27 February 1998 the second instance committee upheld the decision of 3 February 1998, on the ground that the applicant had breached the instruction of 26 January 1998 by which no employee was allowed to take days off because of the heavy workload. 12. On 1 April 1998 the applicant appealed to the Bitola Municipal Court, claiming that his rights set out in Articles 9 and 19 of the Constitution had been breached.

In particular, he had been fined only because he had celebrated the Muslim religious holiday and had not come to work on that day, in accordance with the decision of the Ministry of Labour and Social Politics according to which 29 January 1998 was a public holiday for the citizens of Muslim faith. 13. At the hearing before the Bitola Municipal Court the applicant stated that he expressed his religious beliefs individually without going to mosques. 14. On 24 March 1999 the Bitola Municipal Court dismissed the applicant’s appeal on the ground that he did not adduce any evidence to prove that he was really of Muslim faith. 15. On 14 June 1999 the Bitola Appellate Court dismissed the applicant’s further appeal.

It stated that it was true that religious beliefs were an inner matter for the individual person. However, in the instant case it was to be established whether the applicant’s absence from work was justified. Therefore, it was important to establish the applicant’s religious confession. The lower court was correct in dismissing the applicant’s complaint as the applicant had not proven that he had been a Muslim since he had also celebrated the Christian religious holidays. 16. On 14 April 1998 the applicant was again fined for not having appeared at work on 7 April 1998 at the time of the celebration of another Muslim religious holiday, Bayram. The fine corresponded to 15% of his monthly salary over a six month period.

17. On 8 May 1998 the applicant’s complaint was dismissed by the second instance committee. 18. The applicant complained to the Bitola Municipal Court that the Electricity Company had deprived him of his right to an additional paid public holiday for Muslim citizens although he had stated before the second instance committee that he was Muslim. However, he had not considered it necessary to change his name and surname accordingly and wished to worship on his own. 19. On 27 May 1999 the Bitola Municipal Court dismissed the applicant’s appeal. The court stated that under the relevant law persons of Muslim faith enjoyed the right to paid religious holidays. However, the applicant had not given any evidence to corroborate his statement that he was a Muslim.

He had never been absent from work at the time of the Muslim religious holidays before 29 January 1998. On the contrary, he had celebrated the Christian religious holidays, his parents were Christians and his way of life and diet showed that he was of Christian faith. From his employment contract and insurance it transpired that he had been registered as Macedonian without any mention of being a Muslim. The court held that the applicant was a self-proclaimed Muslim in order to justify his unjustified absence from work. 20. On 27 September 1999 the Bitola Appellate Court dismissed the applicant’s appeal on the ground that while it was true that the religious beliefs were an inner matter, he had breached the disciplinary rules and had not come to work.

He therefore had to justify his absence and it had been necessary to establish through evidence whether the applicant was truly of Muslim faith. There was however no evidence to this effect, as the applicant, an ethnic Macedonian, had been absent from work during the Christian religious holidays and had celebrated them. Therefore, his absence from work was unjustified. 21. On 18 November 1999 the applicant complained to the Constitutional Court that through disciplinary sanctions and judicial decisions he had been discriminated against because of his religious beliefs. In particular, for unknown reasons the courts had not considered his statement that he was of Muslim faith to be credible and had asked him for further proof.

He claimed that he should not be required to produce evidence of his religious beliefs. 22. On 12 July 2000 the Constitutional Court refused to examine the applicant’s allegations in respect of the decisions of 3 February, 27 February, 14 April and 8 May 1998 of the public utility company, the decisions of 24 March and 27 May 1999 of the Bitola Municipal Court and the decision of 14 June 1999 of the Bitola Appellate Court for being lodged out of the two-month time limit provided for in the Rules of the Constitutional Court. 23. The Constitutional Court however examined the applicant’s complaint in regard of the Bitola Appellate Court’s decision of 27 September 1999. It noted that the applicant requested the exercise of rights relating to freedom of religion but that he did not produce any evidence concerning his beliefs and refused to do so.

As concerned the initial question as to whether when exercising a right to a paid public holiday based on religion it was enough for a citizen subjectively to assert his faith, it held: “Taking into consideration that the rule of law is fundamental to the constitutional order of the Republic of Macedonia under Article 8, paragraph 1(3) of the Constitution, under which it should be implied that objective legal norms take precedence over subjective will when requesting the exercise of legal rights, and given the viewpoint of the representatives of the Christian and Islamic religions ... (the dean at the Theological Faculty in Skopje and the head of the Islamic community in Macedonia) that there are objective criteria to determine whether a citizen holds Christian and Islamic religious beliefs ... the court held that it was necessary to establish objective facts related to the exercise of a right and to obtain evidence of them in a situation where a right is requested.

In line with this, with a view to establishing objective facts to assess whether there was discrimination on religious grounds in this case, the court held a public hearing (on 27 April 2000) and three consultative discussions (on 16 and 25 May and 8 June 2000) and on the basis of their contents, in particular, on the basis of the applicant’s statements, it was established that the contents of his religious belief (even their form) objectively did not correspond to those of the Muslim faith (and its form) on several grounds (for example: a lack of knowledge of the basic most important tenets of the religion through which its essence is expressed ... or of the way in which one ‘joins’ the Muslim faith, etc.)” 24. The court concluded that the applicant had not been discriminated against on the basis of his religious beliefs by the requirement to establish the objective facts and dismissed the complaint.

25. Article 9, as far as relevant, provides as follows: “(1) Citizens of the Republic of Macedonia are equal in their freedoms and rights, regardless of sex, race, the colour of skin, national and social origin, political and religious beliefs, property and social status. (2) All citizens are equal before the Constitution and law.” 26. Article 19, as far as relevant, provides as follows: “(1) The freedom of religious confession is guaranteed. (2) The right to express one’s faith freely and publicly, individually or with others is guaranteed…

” 27. Article 110, as far as relevant, provides as follows: “The Constitutional Court of Macedonia: ... (3) safeguards the freedoms and rights of individuals and citizens concerning the freedom of communication, conscience, thought and action, and the prohibition of discrimination among citizens on the grounds of sex, race, religion or national, social or political affiliation; ...” 28. Section 51 provides that a person who considers that he or she is a victim of a violation of one of the rights set out in Article 110 § 3 of the Constitution shall have the right to file an application with the Constitutional Court within two months from the day he was served with a binding decision or a judgment.

29. It provides, inter alia, that Christmas and Easter shall be public holidays for all the citizens of the former Yugoslav Republic of Macedonia regardless of their confession and that Ramazan Bayram and Kurban Bayram shall be public holidays for citizens of the Muslim faith.