ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6356/2004

Asupra recursului în anulare de față, Examinând actele dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 142 din 18 septembrie 2001, Judecătoria Moldova Nouă a condamnat, printre alții, pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A fost dedusă prevenția de la 10 mai 2001 la zi. Instanța a reținut că în seara zilei de 22 aprilie 2001, inculpatul A.C., împreună cu alți 4 inculpați, implicați în aceeași cauză, au sustras, prin violență, mai multe sume de bani de la părțile vătămate L.C. și B.G.

Tribunalul Caraș Severin și Curtea de Apel Timișoara au menținut sentința penală în privința acestui inculpat, prin decizia penală nr. 5/ A din 10 ianuarie 2002 și, respectiv, prin decizia penală nr. 547/ R din 3 iunie 2002. Împotriva acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, pentru motivul greșitei rețineri de către instanțele de judecată a stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului A.C.

S-a susținut că instanțele au încălcat prevederile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât anterior inculpatul fusese condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 21 din 2 februarie 1999 a Judecătoriei Moldova Nouă, pedeapsă în raport cu care nu putea fi reținută starea de recidivă pentru fapta comisă la 22 aprilie 2001. Examinând recursul în anulare, Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., există recidivă când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

În speță, astfel cum rezultă din examinarea fișei de cazier a inculpatului A.C., acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare, prin sentința penală nr. 21 din 2 februarie 1999 a Judecătoriei Moldova Nouă, executând pedeapsa până la data de 11 ianuarie 2000, când a fost liberat condiționat. Înalta Curte constată că dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie, nu au incidență cu privire la inculpatul A.C., întrucât primul termen al recidivei nu există, condamnarea anterioară fiind de 3 luni închisoare, iar nu mai mare de 6 luni așa cum prevăd dispozițiile amintite. Prin urmare, constatând temeinicia recursului în anulare declarat de Procurorul General, Înalta Curte îl va admite, va casa hotărârile atacate numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul A.C., prevederi pe care le va înlătura.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 142 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Moldova Nouă, deciziei penale nr. 5/ A din 10 ianuarie 2002 a Tribunalului Caraș Severin și deciziei penale nr. 547/ R din 3 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul A.C. Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., dispoziții pe care le înlătură. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.