ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta D.D. a contestat hotărârea nr. 8643/7805 din 21

octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că pârâta i-a respins în mod nelegal cererea de stabilire a calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1944 - martie 1945, deși din

actele depuse la dosar rezultă persecuția din motive etnice (originea germană),

prin privarea de libertate în locuri de detenție și strămutare în alte

localități, decât cele de domiciliu.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 134 din 27 ianuarie 2004, a admis

în parte, acțiunea formulată de reclamanta D.D., a anulat hotărârea nr. 8643/7805

din 21 octombrie 2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care

să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 29 octombrie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1

lit. b) din Legea nr. 189/2000, cu adeverința nr. 13469 din 6 noiembrie 1945, a

Comandamentului Centrului de Internare Turnu Măgurele, care a atestat că S.D.,

internată în centru, la 29 octombrie 1944, a fost eliberată la data de 6 noiembrie

1945 și în continuare, era obligată să se prezinte Jandarmeriei, în termen de

trei ore de la sosirea în localitate și în fiecare duminică pentru control,

neavând voie să se oprească în alte localități sau să părăsească localitatea,

fără acordul autorităților polițienești.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a susținut în esență că

actele doveditoare refugiului din motive etnice, trebuiau depuse o dată cu

cererea solicitantei, în fața comisiei de specialitate, controlul judiciar

urmând a avea în vedere corectitudinea și legalitatea actului administrativ, și

nu rolul unei acțiuni în constatarea drepturilor.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Reclamanta, prin actele doveditoare,

depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada calității de refugiată din motive

etnice.

Astfel, conform certificatului de

naștere și de botez, extras din Registrul de botez al Bisericii Evanghelice,

emis la data de 15 septembrie 1935, reclamanta s-a născut la data de 15

septembrie 1936, fiind fiica lui E.S., născut la Berlin și P.S., născută în Brixen, Tirol.

Prin adeverința nr. 13469 din 6

noiembrie 1945, Comandamentul Centrului de Internare Turnu Măgurele a atestat

că S.D., internată în acest centru, la 29 octombrie 1944, a fost eliberată

astăzi, 29 octombrie 1945, conform Ordinului Ministerului Administrației și Internelor

nr. 10721/1945.

În continuare, reclamanta era

obligată să se prezinte jandarmeriei, în termen de trei ore de la sosirea în

localitate și în fiecare duminică pentru control, neavând voie să se oprească

în alte localități sau să părăsească localitatea, fără acordul autorităților

polițienești.

Chiar dacă în această adeverință nu

este precizat motivul internării în centrul din Turnu Măgurele, având în vedere

contextul istorico-militar, în perioada cuprinsă între 23 august 1944 și

sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, se desprinde concluzia că originea

etnică germană a reclamantei a fost motivul internării.

În aceeași situație s-au aflat și

tatăl și sora reclamantei, S.E. și S.R., așa cum rezultă din adeverințele nr. 1362

din 16 mai 1946, emise de Centrul de Internare Turnu Măgurele.

Pentru considerentele sus-menționate,

se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

recursul declarat în cauză urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 134 din 27

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.