ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea
contenciosului administrativ, reclamanta P.A. a solicitat anularea hotărârii nr.
2151 din 17 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și
recunoașterea în favoarea ei, a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat că în
mod greșit i s-a respins cererea, deoarece părinții ei au fost nevoiți să se
refugieze din Bacău, la Târgu Jiu, datorită persecuțiilor, atât din partea
trupelor germane, cât și a autorităților, care datorită numelui de M., îi
considerau pe nedrept, evrei.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 121/CA/2004 - PI
din 16 februarie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta P.A., a anulat
hotărârea nr. 2151 din 17 noiembrie 2003, obligând-o să-i recunoască
reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.
189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că reclamanta a făcut dovada că împreună cu familia a fost strămutată
din Bacău, în Târgu Jiu, fiind persecutați etnic, de regimul fascist instaurat,
întrucât au fost suspectați, ca având origine evreiască.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, invocând faptul că
reclamanta nu a suferit persecuția etnică, deoarece nu s-a instaurat nici un
regim de persecuție etnică la Bacău, iar atât localitatea Bacău, cât și Târgu
Jiu s-au aflat pe teritoriu aflat sub jurisdicție românească.
Recursul este nefondat, pentru
considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din înscrisurile depuse la dosarul
cauzei, respectiv certificatul nr. 1500 din 20 iunie 2003, emis de Arhivele
Naționale și din declarațiile autentificate ale martorilor I.V. și C.Ș.,
rezultă că reclamanta, împreună cu familia au fost strămutați din Bacău, în
Târgu Jiu - Matei Basarab 2, iar persecuția etnică a provenit din partea
regimului fascist instaurat în România, care a strămutat populația de etnie
evreiască sau cei suspecți a fi de această etnie.
Această strămutare a vizat în
special orașul Bacău, oraș locuit în acea perioadă, masiv de evrei.
Astfel că motivele de casare formulate
de recurentă nu pot fi luate în considerare și în consecință, recursul Casei
Județene de Pensii Satu Mare urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 121/CA/2004 - PI
din 16 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 ianuarie 2005.