ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5615/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5615/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 7

octombrie 2003, reclamanta SC G. SRL Constanța a chemat în judecată pârâta SC

A.S.C. SRL Constanța pentru a fi obligată la plata sumei de 51.126.252 lei

reprezentând preț concesiune achitat în numele pârâtei, către SC A.C. SRL

Constanța, să se dispună redistribuirea spațiului concesionat, astfel încât să

se asigure o folosință egală conform cotelor convenite la pct. II din

contractul încheiat cu SC A.C. SRL Constanța.

Totodată, să fie obligată și

la plata dobânzii legale și la daune cominatorii până la achitarea sumei

datorate și la redistribuirea spațiului.

În motivare, a arătat că

cele două părți au încheiat contracte de închiriere cu SC C. SRL Constanța

privind folosința spațiului situat în Constanța str. Traian, obligându-se să

achite către locatar în mod egal, cu titlu de chirie, echivalentul ratei de

concesiune pe care aceasta din urmă o datora primăriei.

Ca urmare a majorării taxei

de concesiune s-a majorat și cuantumul chiriei și reclamanta pentru a evita

evacuarea a achitat în contul pârâtei și cota datorată de aceasta până în anul

2003.

A arătat că s-a mai convenit

ca până la modificarea prețului concesiunii, indiferent de spațiul folosit, să

se achite în mod egal prețul acestora, iar după modificarea redevențelor, fie

să se facă schimb de loturi, fie să se redistribuie spațiile pentru asigurarea

unor cote egale.

În urma măsurătorilor

efectuate, a rezultat că reclamanta folosește 46,031 mp. iar pârâta 72,166 mp.,

ceea ce este inechitabil în situația actuală.

Pârâta a formulat întâmpinare

invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece între acestea nu

există nici un raport juridic.

Tribunalul Constanța, prin

sentința civilă nr. 9473/ com din 16 decembrie 2003, a admis excepția lipsei

calității procesual pasive a pârâtei și a respins acțiunea ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate.

Reclamanta a formulat apel

criticând soluția sub aspectul modului cum a fost soluționată cauza având în

vedere că cererea de chemare în judecată a avut două capete de cerere distincte

și chiar dacă între cele două societăți nu există o relație contractuală

directă, instanța de fond trebuia să observe că în legătură cu sumele de bani

pe care apelanta le-a solicitat a fi restituite, între acestea s-a stabilit un

raport juridic indirect încât, capătul de acțiune în pretenții trebuia

soluționat pe fond.

Apelul a fost respins prin

decizia civilă nr. 83/ com din 11 martie 2004 a Curții de Apel Constanța, care

a reținut că reclamanta a precizat că temeiul acțiunii privind plata sumei de

51.126.252 lei îl reprezintă răspunderea civilă delictuală, iar competența

instanței fiind dată de capătul de cerere privind redistribuirea spațiului,

celălalt capăt are caracter accesoriu.

În aceste condiții, s-a

apreciat că în mod corect, instanța a soluționat cauza pe excepție, deoarece

cât timp pârâta nu se legitimează personal în capătul de cerere principal,

aceeași soluție se impunea și în cererea accesorie.

Reclamantul a formulat

recurs arătând că, în mod nelegal, instanța de apel a apreciat că unul dintre

capetele acțiunii este accesoriu celuilalt, iar respingerea capătului de cerere

principal duce și la respingerea capătului de cerere accesoriu, fără a se mai

pronunța asupra justeței acestuia din urmă. Astfel, dacă în privința cererii de

redistribuire a spațiului, este adevărat, că părțile nu se află în raport

juridic direct, cu privire la sumele de bani pretinse, ele s-au plătit de

reclamantă în contul pârâtei, în condițiile în care, deși datorate, nu au fost

achitate de aceasta, situație care o îndreptățește la despăgubiri.

Recursul nu a fost întemeiat

în drept, dar față de motivele de fapt invocate, se încadrează în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și este fondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Prin primul capăt al

acțiunii așa cum a fost precizată reclamanta a pretins redistribuirea spațiului

concesionat SC A.C. SRL Constanța și închiriat de aceasta pârâților, instanțele

reținând întemeiat în raport de acest obiect, că pârâta nu se legitimează

procesual, între reclamantă și pârâtă neexistând raporturi contractuale.

Prin celelalte capete de

cerere în pretenții reclamanta a pretins însă obligarea la daune invocând drept

cauză o plată făcută pentru actul și nicidecum contractul ca izvor de

obligații.

Așa fiind, în mod nelegal,

instanța de apel a reținut că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în

legătură cu acest obiect al judecății confirmând astfel soluția instanței de

fond, în totalitate.

Prin urmare, în baza art.

312 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție hotărând asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite și luând în

vedere și dispozițiile art. 297 C. proc. civ., recursul va fi admis și decizia modificată,

în sensul că se va admite apelul reclamatei împotriva hotărârii și va fi

anulată în parte trimițându-se cauza la instanța de apel pentru soluționarea pe

fond a capetelor de acțiune în pretenții.

Se vor menține restul

dispozițiilor cu privire la soluționarea capătului de cerere privind

redistribuirea spațiului închiriat și obligarea la plata de daune cominatorii

până la îndeplinirea acestei obligații.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC G. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 83

din 11 martie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Modifică

decizia, în sensul că admite apelul declarat de reclamanta SC G. SRL Constanța

împotriva sentinței nr. 9473 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Constanța pe

care o anulează în parte și evocând fondul trimite cauza la instanța de apel

pentru soluționarea capetelor de cereri în pretenții. Menține sentința și

decizia cu privire la soluționarea capătului de cerere privind redistribuirea

spațiului închiriat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 decembrie 2004.