ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1282/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 18 februarie 2003, reclamanta R.N.P., prin Direcția Silvică

Caraș-Severin, a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 532/2002, pozițiile nr.

28, 29, 30, 31, 17, 18 din Anexa nr. 23 la hotărârea de guvern.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că bunurile în discuție (drumuri forestiere, pârâul Apa Boiștea și lacul

Dracul) se află în administrarea R.N.P., fiind în proprietatea acesteia,

conform art. 5 din Legea nr. 15/1990.

Pârâtul a formulat cerere de

chemare în garanție a Ministerului Administrației Publice (în calitate de

inițiator al proiectului hotărârii de guvern), a Consiliului Local Cărbunari și

a Consiliului Județean Caraș-Severin (autorități publice locale care au

întocmit inventarele bunurilor aparținând domeniului public, conform Legii nr. 213/1998).

În cauză a fost citat

Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului, conform art. 12 alin.

(5) din Legea nr. 213/1998.

Prin sentința civilă nr. 341/2003,

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea și cererea de chemare în garanție au fost respinse.

Instanța a reținut că

reclamanta nu are decât un drept de administrare pe care îl opune însuși

titularului dreptului de proprietate și ca atare, acțiunea este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamanta, arătând că bunurile în discuție fac

parte din domeniul public de interes național și au fost date în administrarea R.N.P.;

că H.G. nr. 532/2002 încalcă Legea nr. 213/1998, deoarece declară bunuri

publice de interes local, aceleași bunuri care prin lege sunt declarate bunuri

publice de interes național; că Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) reglementează

fondul forestier, ca fiind bun de interes național, în concordanță cu pct. I

din anexa la Legea nr. 213/1998, recurenta administrează acest fond, iar prin

H.G. nr. 532/2002 s-a realizat o revocare a dreptului de administrare, drept

care nu poate fi revocat decât în condițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

(dacă titularul nu-și exercită obligațiile născute din actul de transmitere),

ceea ce nu este cazul în speța de față.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea reține că sentința este legală și temeinică.

Prin H.G. nr. 352/2002, Anexa

nr. 23, au fost atestate bunurile care fac parte din domeniul public al comunei

Cărbunari. Recurenta, în calitate de administrator al fondului forestier

proprietate publică a Statului, conform art. 10 C. silvic, nu poate opune

dreptul său de administrare, însuși titularului dreptului de proprietate.

Statul a decis, în condițiile stabilite de Legea nr. 213/1998, defalcarea unor

bunuri din domeniul public al statului, în domeniul public al unităților administrativ

teritoriale. Acest drept de decizie al titularului dreptului de proprietate nu

poate fi contestat de titularul dreptului de administrare a bunurilor

respective. Dreptul de administrare al recurentei nu este suficient pentru a

justifica anularea hotărârii de guvern, care atribuie alt regim juridic

bunurilor în discuție, cu respectarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 213/1998.

Se constată că dreptul de

administrare al recurentei nu a fost revocat, întrucât erau aplicabile

dispozițiile H.G. nr. 173/2001 privind aprobarea Regulamentului privind

organizarea și funcționarea R.N.P. Conform art. 4 din acest regulament,

recurenta era îndreptățită să exercite în continuare dreptul de administrare pe

bază de contract.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

să poată fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Direcția Silvică Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 341

din 3 octombrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2005.