ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3366/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 decembrie 2001 reclamantul Stănescu Ioan a chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Mediaș, T.M.A. și C.J.I. pentru constatarea nulității dispoziției nr. 752/2001 emisă de Primărie în favoarea părților T. și C. Tribunalul Sibiu prin decizia nr. 291 din 4 iunie 2002 a respins contestația împotriva dispoziției Primăriei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin dispoziția atacată s-a restituit pârâților T. și C. imobilul situat în Mediaș, înscris în C.F. nr. 10829 nr. top 958/560 II. S-a constatat că deși reclamantul a achitat un avans pentru locuința deținută cu chirie nu se poate reține încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru că lipsește un element esențial pentru încheierea contractului și anume prețul.

Imobilul fiind preluat fără titlu valabil, în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu putea face obiect de vânzare și ca atare un contract de vânzare-cumpărare încheiat în asemenea condiții nu este valabil pentru că nu respectă Legea nr. 112/1995 iar buna sau reaua credință se apreciază numai în raport de părțile contractante pentru a salva efectul actului nul, nu și în raport de vechii proprietari. S-a considerat astfel că notarea procesului de către reclamant în C.F. nu produce efecte. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 109 A din 18 decembrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantului. S-a avut în vedere, pentru această soluție, că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat deoarece printr-un prim proces acțiunea a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 112/1995, reclamantul nu locuia în imobil iar imobilul nu era liber, fiind ocupat de chiriași.

În prezenta acțiune situația de fapt s-a schimbat considerabil, în sensul că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, situație care apare ca temei juridic nou al Legii nr. 10/2001. Nu s-a întrunit nici tripla identitate de obiect, cauză, părți, prevăzută de art. 1201 C. civ. pentru a se reține această excepție, contestatorul nefigurând în primul proces. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții T.M.A. și C.J.I. pe de o parte și reclamanții S.E., S.A. și A.S., în calitate de moștenitori ai lui Stănescu Ioan, decedat pe parcursul procesului, la 11 ianuarie 2003. În motivarea recursului pârâții T. și C. au criticat decizia pentru că a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată de 6.000.000 lei reprezentând 3.000.000 lei onorariu de avocat și restul, cheltuieli de transport.

Recurenții Stănescu au invocat faptul că potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărei rază teritorială se află unitatea deținătoare, când potrivit art. 24 pct. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001 se emite o dispoziție care să se atace în instanță. Întrucât S.I. nu a beneficiat de o asemenea dispoziție el are acțiune în instanță nu la tribunal ci la judecătorie pentru că pentru imobilul în discuție se încheie un contract de vânzare-cumpărare. S-a solicitat casarea celor două hotărâri nelegale cu trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie care să examineze contractul de vânzare-cumpărare încheiat între S.I. și administratorul imobilului.

Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează. Reclamantul S.I. a cărei acțiune a fost continuată de moștenitorii acestuia, a investit instanța cu o contestație la o dispoziție emisă de Primăria Mediaș, în temeiul Legii nr. 10/2001, acțiunea fiind întemeiată în mod expres pe dispozițiile acestei legi. Instanțele de fond și de apel au apreciat corect că reclamantul nu poate revendica prin contestația formulată imobilul, în temeiul Legii nr. 10/2001 care nu i se aplică, el nefiind persoană îndreptățită potrivit condițiilor de restituire prevăzute de această lege și fiind un terț față de dispoziția nr. 752/2001. Și pe fondul cauzei soluția instanței este corectă. S-a constatat că reclamantului i s-a respins o acțiune prin care a solicitat obligarea Primăriei Mediaș să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu acesta pentru apartamentul în curs de revendicare de către moștenitorii fostului proprietar.

Ca urmare corect s-a reținut că reclamantul nu are titlu pentru apartamentul care a fost restituit pârâților prin dispoziția Primăriei Mediaș. Cât privește competența de soluționare prezentei cauze, se constată că acțiunea, contestație la dispoziția Primăriei, în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost corect soluționată de tribunal, acesta având competență specială potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 care constituie temeiul acțiunii. Ca urmare recursul reclamanților se va respinge ca neîntemeiat. Pârâții-recurenți au criticat soluția curții de apel pentru că nu s-a pronunțat pe cererea de cheltuieli de judecată. Sub acest aspect se constată că în apel, faza procesuală în care pârâții au solicitat cheltuieli de judecată, aceștia nu au dovedit efectuarea cheltuielilor pretinse, nici onorariul avocatului ales, nici costul drumurilor la proces.

Astfel mențiunea pe delegația de reprezentare (onorariu 3.000.000 lei) nu face dovada achitării onorariului, iar convenția de transport încheiată de T.M.A. cu M.M. face dovada transportului la Sibiu în zilele de 18 decembrie 2001, 22 ianuarie 2002, 7 mai 2002 și 4 iunie 2002, zile înaintea procesului de la Curtea de apel desfășurat la 20 noiembrie și 18 decembrie 2002. La procesul de la Tribunalul Sibiu pârâta nu au formulat solicitări pentru cheltuieli de judecată. Ca urmare, corect nu s-a pronunțat curtea de apel asupra acestei cereri lăsând părților posibilitatea să le solicite prin acțiune separată. Pentru considerentele expuse mai sus se vor respinge ca neîntemeiate recursurile celor două părți din proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții S.A., A.S., S.E. și pârâții C.J.I. și T.M.A. împotriva deciziei civile nr. 109 A din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.