ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3366/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

decembrie 2001 reclamantul Stănescu Ioan a chemat în judecată pe pârâții

Primăria municipiului Mediaș, T.M.A. și C.J.I. pentru constatarea nulității

dispoziției nr. 752/2001 emisă de Primărie în favoarea părților T. și C.

Tribunalul Sibiu prin decizia nr. 291

din 4 iunie 2002 a respins contestația împotriva dispoziției Primăriei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că prin dispoziția atacată s-a restituit pârâților T. și C. imobilul

situat în Mediaș, înscris în C.F. nr. 10829 nr. top 958/560 II.

S-a constatat că deși reclamantul a

achitat un avans pentru locuința deținută cu chirie nu se poate reține

încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru că lipsește un element

esențial pentru încheierea contractului și anume prețul. Imobilul fiind preluat

fără titlu valabil, în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu putea face obiect de

vânzare și ca atare un contract de vânzare-cumpărare încheiat în asemenea

condiții nu este valabil pentru că nu respectă Legea nr. 112/1995 iar buna sau

reaua credință se apreciază numai în raport de părțile contractante pentru a

salva efectul actului nul, nu și în raport de vechii proprietari. S-a

considerat astfel că notarea procesului de către reclamant în C.F. nu produce

efecte.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia nr. 109 A din 18 decembrie 2002 a respins ca nefondat apelul

reclamantului. S-a avut în vedere, pentru această soluție, că în cauză nu

operează autoritatea de lucru judecat deoarece printr-un prim proces acțiunea a

fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 din Legea

nr. 112/1995, reclamantul nu locuia în imobil iar imobilul nu era liber, fiind

ocupat de chiriași.

În prezenta acțiune situația de fapt

s-a schimbat considerabil, în sensul că imobilul a fost preluat fără titlu

valabil, situație care apare ca temei juridic nou al Legii nr. 10/2001. Nu s-a

întrunit nici tripla identitate de obiect, cauză, părți, prevăzută de art. 1201

C. civ. pentru a se reține această excepție, contestatorul nefigurând în primul

proces.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâții T.M.A. și C.J.I. pe de o parte și reclamanții S.E., S.A.

și A.S., în calitate de moștenitori ai lui Stănescu Ioan, decedat pe parcursul

procesului, la 11 ianuarie 2003.

În motivarea recursului pârâții T. și

C. au criticat decizia pentru că a omis să se pronunțe cu privire la

cheltuielile de judecată de 6.000.000 lei reprezentând 3.000.000 lei onorariu

de avocat și restul, cheltuieli de transport.

Recurenții Stănescu au invocat faptul

că potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei

revine tribunalului în a cărei rază teritorială se află unitatea deținătoare,

când potrivit art. 24 pct. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001 se emite o dispoziție

care să se atace în instanță. Întrucât S.I. nu a beneficiat de o asemenea

dispoziție el are acțiune în instanță nu la tribunal ci la judecătorie pentru

că pentru imobilul în discuție se încheie un contract de vânzare-cumpărare. S-a

solicitat casarea celor două hotărâri nelegale cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la judecătorie care să examineze contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între S.I. și administratorul imobilului.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce urmează.

Reclamantul S.I. a cărei acțiune a

fost continuată de moștenitorii acestuia, a investit instanța cu o contestație

la o dispoziție emisă de Primăria Mediaș, în temeiul Legii nr. 10/2001,

acțiunea fiind întemeiată în mod expres pe dispozițiile acestei legi.

Instanțele de fond și de apel au

apreciat corect că reclamantul nu poate revendica prin contestația formulată imobilul,

în temeiul Legii nr. 10/2001 care nu i se aplică, el nefiind persoană

îndreptățită potrivit condițiilor de restituire prevăzute de această lege și

fiind un terț față de dispoziția nr. 752/2001.

Și pe fondul cauzei soluția

instanței este corectă. S-a constatat că reclamantului i s-a respins o acțiune

prin care a solicitat obligarea Primăriei Mediaș să pronunțe o hotărâre prin

care să fie obligată să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu acesta

pentru apartamentul în curs de revendicare de către moștenitorii fostului

proprietar.

Ca urmare corect s-a reținut că

reclamantul nu are titlu pentru apartamentul care a fost restituit pârâților

prin dispoziția Primăriei Mediaș.

Cât privește competența de

soluționare prezentei cauze, se constată că acțiunea, contestație la dispoziția

Primăriei, în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost corect soluționată de tribunal,

acesta având competență specială potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 care

constituie temeiul acțiunii.

Ca urmare recursul reclamanților se

va respinge ca neîntemeiat.

Pârâții-recurenți au criticat

soluția curții de apel pentru că nu s-a pronunțat pe cererea de cheltuieli de

judecată.

Sub acest aspect se constată că în

apel, faza procesuală în care pârâții au solicitat cheltuieli de judecată, aceștia

nu au dovedit efectuarea cheltuielilor pretinse, nici onorariul avocatului

ales, nici costul drumurilor la proces.

Astfel mențiunea pe delegația de

reprezentare (onorariu 3.000.000 lei) nu face dovada achitării onorariului, iar

convenția de transport încheiată de T.M.A. cu M.M. face dovada transportului la

Sibiu în zilele de 18 decembrie 2001, 22 ianuarie 2002, 7 mai 2002 și 4 iunie 2002,

zile înaintea procesului de la Curtea de apel desfășurat la 20 noiembrie și 18

decembrie 2002.

La procesul de la Tribunalul Sibiu

pârâta nu au formulat solicitări pentru cheltuieli de judecată.

Ca urmare, corect nu s-a pronunțat

curtea de apel asupra acestei cereri lăsând părților posibilitatea să le

solicite prin acțiune separată.

Pentru considerentele expuse mai sus

se vor respinge ca neîntemeiate recursurile celor două părți din proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanții S.A., A.S., S.E. și pârâții C.J.I. și T.M.A. împotriva

deciziei civile nr. 109 A din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.