ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2022/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 2004, reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13206 din 1 martie 2004, emisă de comisia de specialitate din cadrul pârâtei și obligarea acesteia la recunoașterea statutului de refugiat pe motive etnice, în perioada 28 decembrie 1943 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1067 din 7 decembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 28 decembrie 1943 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 28 decembrie 1943 în localitatea Săcălaz, județul Timiș, unde părinții săi erau refugiați din localitatea Iclozei, județul Cluj, în luna mai 1941 și este îndreptățit să beneficieze de aceleași drepturi, ca și ei, atâta vreme, cât a trăit în aceleași condiții, iar dispozițiile legale nu prevăd în mod expres înlăturarea acestei categorii de la beneficiul legii.

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen, recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția, ca fiind nelegală și neîntemeiată, întrucât, susține recurenta, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de H.G. nr. 127/2002, și anume, dovedirea persecuției etnice și schimbarea domiciliului din acest motiv. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suportat persecuții din motive etnice, fiind strămutate, refugiate sau expulzate în altă localitate. Textele legale au avut în vedere persecuții din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului.

Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului. Cum intimatul-reclamant s-a născut la 28 decembrie 1943, în localitatea Săcălaz, județul Timiș, unde părinții săi erau refugiați, în mod corect Curtea de Apel Cluj a apreciat că acesta beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000. Față de considerentele mai sus arătate, se apreciază de Înalta Curte de Casație și Justiție că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1067 din 7 decembrie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2005.