ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2967/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data

de 21 ianuarie 2004, pe rolul Judecătoriei Carei, B.Z.O. a formulat contestație

la executare, în contradictoriu cu creditoarea A.V.A.S. fostă A.V.A.B.) și cu

debitoarea SC P.A.J. SA, solicitând să se constate că, prin executarea silită,

pornită de creditoare, a fost vândută la licitație publică o suprafață de teren

ce nu aparține debitoarei și, pe cale de consecință, să se dispună anularea

procesului-verbal de licitație din 27 martie 2003, întoarcerea executării și

restabilirea situației anterioare executării.

În motivarea contestației s-a

susținut de către contestator că terenul, în suprafață de 0,71 ha, cu

construcțiile aferente, înscrise în Cartea Funciară nr. 926 SAUCA, ce a fost

vândut, prin licitație publică, de creditoare, a fost deținut anterior de

contestator și rudele sale și face obiectul unor cereri de restituire, conform

dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000. S-a mai susținut de

contestator că, în prezent, exploatează acest teren în regim de arendă, iar

prin vânzarea terenului de către creditoare, este adus în situația de a nu mai

putea dobândi proprietatea asupra lui.

În drept, contestatarul și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 399 - 404

2

C. proc. civ.

La data de 16 februarie 2004,

creditoarea A.V.A.S. a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Carei, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

prevăzută de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001

și excepția tardivității contestației.

Pe fond, a solicitat respingerea

contestației ca neîntemeiată.

Judecătoria Carei, în raport cu

prioritatea impusă de obiectul celor trei excepții, a pus în discuția părților

excepția de necompetență materială a judecătoriei, iar, prin sentința civilă nr.

216 din 24 februarie 2004, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr.

51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001.

La Curtea de Apel București, cauza a

fost înregistrată sub nr. 363 din 4 martie 2004, pe rolul secției a V-a

comercială.

La termenul din 8 aprilie 2004, Curtea

a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat, a numitului G.I.,

adjudecatarul terenului, prin licitație publică, asupra căreia poartă prezenta

contestație la executare.

Prin sentința comercială nr. 62 din

27 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca

inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul B.Z.O., în contradictoriu cu

intimații A.V.A.S., SC P.A.J. SA și G.I.

S-a reținut de instanța fondului că,

în cauză, contestatorul nu și-a îndeplinit obligația instituită pe dispozițiile

art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, privind comunicarea

către A.V.A.S., anterior sesizării instanței, a cererii și actelor anexă, prin

scrisoarea recomandată cu confirmare de primire.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs, în termen legal, contestatorul B.Z.O., solicitând admiterea

recursului, casarea sentinței, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la

instanța de fond, iar, în subsidiar, admiterea contestației, astfel cum a fost

formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul

contestator susține că a formulat o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile

art. 400 C. proc. civ., prevederile O.U.G. nr. 51/1998, republicată, nefiind

incidente în cauză, ca atare, nici obligația de a comunica cererea și actele

anexe către A.V.A.S., prealabil sesizării instanței. Mai susține recurentul că,

fiind ținut, sub sancțiunea decăderii, de termenul de 15 zile pentru formularea

contestației la executare, potrivit art. 401 C. proc. civ., comunicarea actelor

și a cererii către A.V.A.S. prin poștă, prealabil sesizării instanței, ar fi

dus la depășirea termenului prevăzut de art. 401 C. proc. civ.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce urmează.

Prezentul litigiu dedus judecății

este supus, sub aspectul legii aplicabile, dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998,

aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 409/2001, privind valorificarea unor

active bancare.

Titlul executoriu, în temeiul căruia

s-a pornit executarea silită de către A.V.A.S., l-a constituit contractul de

cesiune de creanță nr. 270800 din 26 decembrie 1999, prin care

B.a.

SA a cesionat către A.V.A.B.

creanța în sumă de 1.633.053.119 lei, față de debitorul SC P.A.J. SA.

Or, potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998,

aprobată prin Legea nr. 409/2001, „litigiile în legătură cu creanțele

neperformante preluate la datoria publică, în care A.V.A.S. este parte, se

soluționează cu respectarea prevederilor capitolului 4

4

din lege,

completate în mod corespunzător cu dispozițiile Codului de procedură civilă”.

În ce privește obligația instituită,

în sarcina reclamantului, de art. 46 din lege, de a comunica cererea, actele pe

care se întemeiază, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire către A.V.A.S.,

înainte de depunerea în instanță, ea constituie un fine de neprimire la

depunerea cererii.

În cauză, cererea reclamantului a fost

primită de instanța inițial învestită, Judecătoria Carei, fără dovada privind

îndeplinirea procedurii de comunicare.

Instanța a dispus citarea A.V.A.S.

cu copie de pe cerere, iar, la primul termen, A.V.A.S., a formulat întâmpinare,

luând cunoștință de conținutul cererii, complinindu-se, în acest fel,

neîndeplinirea obligației de comunicare prealabilă a cererii.

Prin instituirea unor reguli

speciale privind soluționarea litigiilor în legătură cu creanțele neperformante,

preluate la datoria publică, legiuitorul a urmărit rezolvarea cu celeritate a

cauzelor, astfel că excepția invocată trebuia examinată prin prisma acestei

rațiuni avute în vedere de legiuitor.

Ca atare, instanța de fond a greșit,

respingând cererea ca inadmisibilă, pe motivul necomunicării prealabile a

cererii, în condițiile în care această cerință s-a complinit până la primul

termen de judecată, 10 februarie 2004.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii

excepției inadmisibilității cererii.

Examinând cauza pe fond, potrivit art.

48 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în ce privește excepția

tardivității contestației invocată de intimata A.V.A.S., prin întâmpinare, aceasta

este întemeiată.

Contestatorul a luat cunoștință de

actul de executare pe care îl contestă, respectiv, procesul-verbal de licitație

din data de 27 iunie 2003, la momentul ținerii licitației, participând la

licitație.

Conform art. 401 alin. (1) C. proc.

civ., termenul pentru anularea contestației este de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.

Or, contestatorul a introdus

prezenta contestație la 16 ianuarie 2004, data poștei, cu mult peste termenul

mai sus menționat.

Ca atare, excepția tardivității

ridicată de A.V.A.S. urmează a fi admisă și, pe cale de consecință, se va

respinge contestația ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de B.Z.O.

împotriva sentinței nr. 62 din 27 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel, secția

a V-a comercială.

Modifică sentința atacată și

respinge excepția inadmisibilității cererii.

Pe fond, admite excepția

tardivității ridicată de A.V.A.S. București și, pe cale de consecință, respinge

contestația ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 24 septembrie 2004.