ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2908/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 30 iunie 2003 contestatorul Consiliul Local Delești a formulat o

contestație în anulare împotriva sentinței civile 5080 din 9 octombrie 2001

pronunțată de Judecătoria Vaslui.

Contestația, nemotivată în drept a

fost întemeiată pe împrejurarea că această parte în proces nu a fost citată la

termenul din 9 octombrie 2001 încălcându-i-se dreptul la apărare.

Judecătoria Vaslui prin sentința

civilă 2276 din 16 septembrie 2003 a respins contestația în anulare ca fiind

inadmisibilă.

S-a reținut din motivarea hotărârii

că potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., pentru atacarea cu contestație în

anulare a unei hotărâri se impune ca aceasta să fie irevocabilă iar motivele pe

care se întemeiază contestația să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau

recursului.

Se constată că sentința atacată este irevocabilă. Totodată Consiliul

Local Delești a atacat această hotărâre cu apel, unul din motivele apelului

fiind necitarea sa la proces (cererea de apel a fost însoțită și de o cerere de

repunere în termenul de apel).

Instanța a reținut că nu se poate

invoca și în apel și în contestație în anulare același motiv.

Împotriva sentinței 2276 din 16

septembrie 2003 prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare

Consiliul Local Delești a declarat apel.

Curtea de apel Iași prin decizia nr. 141 din 10 decembrie 2003 a respins

apelul ca nefondat referind că la momentul la care sentința civilă 5080 din 9

octombrie 2001 a Judecătoriei Vaslui a fost atacată cu contestație în anulare,

aceasta nu era irevocabilă și deci fondul contestației în anulare inutil de

cercetat.

Nici în momentul declarării apelului

hotărârea nu devenise irevocabilă.

Împotriva deciziei 141/2003 a Curții

de apel Iași contestatorul a formulat recurs criticând soluția față de

împrejurarea ca hotărârea atacată cu contestație în anulare este definitivă și

irevocabilă investită cu formulă executorie.

S-a mai criticat lipsa de inițiativă

a instanței care fie putea suspenda soluționarea contestației în anulare până

la soluționarea tuturor căilor de atac sau fie putea respinge acțiunea ca

prematur introdusă.

Recursul este nefondat, el de altfel

nici nu a fost motivat în drept potrivit exigențelor prevăzute de art. 304 pct.

1–10 C. proc. civ.

Motivarea în fond nu se înscrie în

nici unul din motivele prevăzute în articolul mai sus citat.

Instanțele au apreciat în mod corect

criteriile prevăzute în mod imperativ de art. 317 și urm. C. proc. civ., pentru

a putea primi o contestație în anulare. Criteriile nu au fost întrunite, în

raport de datele speței, la momentul sesizării cu această cale extraordinară de

atac, ceea ce a condus la soluția corectă, respingerea ca inadmisibilă a contestației.

Discuțiile legate de împiedicarea

soluționării cauzei pentru motive de prematuritate sau de nerezolvare a altor

cauze de a cărui soluționare depinde cauza dedusă judecății, cum s-a invocat în

recurs, se pot face numai în cazul unor acțiuni admisibile. Câtă vreme acțiunea

este inadmisibilă, în alți termeni, nu se poate primi, nici altă discuție sau

măsură luată de instanță în legătură cu aceasta nu apare posibilă.

Pentru considerentele arătate

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

contestatorul Consiliul local Delești, jud. Vaslui împotriva deciziei civile

nr. 141 din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.