ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1760/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2852 din 3 septembrie 2003, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele B.C.W.B. SA, sucursala Timișoara, în prezent B.C.S.I.B.R. SA, sucursala Timișoara și R.S.M., împotriva pârâtei SC A.T. SRL Timișoara. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta bancă nu este îndreptățită să solicite de la pârâtă sumele, reprezentând plata nedatorată achitată din eroare și dobânda aferentă, ca urmare a decontării în mod nelegal a unui bilet la ordin, deoarece eroarea a fost cu privire la existența disponibilului în contul adevăratului debitor și nu cu privire la calitatea sa de debitor față de pârâtă, care a fost de bună credință, primind o plată care îi era indubitabil datorată.

Cât privește pe reclamanta, persoană fizică s-a reținut că între aceasta și pârâtă nu există nici un raport juridic pentru că ea are calitatea de angajată (prepusă) a băncii reclamante, iar raporturile dintre cele două reclamante sunt de dreptul muncii. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 46 din 18 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de reclamante a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta să restituie reclamantei R.S.M. suma de 189.787.912 lei, respingând cererile referitoare la actualizarea sumei și dobânzi.

Pronunțând această decizie, instanța de apel a reținut că reclamanta – persoană fizică, se află în culpă pentru că a plătit pârâtei la solicitarea acesteia, prin intermediul băncii al cărei client era, în baza unui bilet la ordin, emis de o terță societate, suma în litigiu, deși plata trebuia făcută numai în condițiile în care terța persoană avea disponibil bănesc necesar în cont, aspect care nefiind verificat a determinat o plată fără temei legal. Chiar dacă această culpă nu este contestată, ea nu exclude caracterul de plată nedatorată, prevăzută de art. 993 C. civ., iar eventualele neregularități intervenite în cursul procedurilor de plată nu sunt de natură a exonera pe pârâtă de obligația de restituie, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 993 alin. (3) C. civ.

Deoarece pârâta a fost de bună credință, s-a dispus ca aceasta să restituie numai suma efectiv achitată, fără actualizare în raport de rata inflației și fără dobânzi legale, conform art. 994 C. civ.

Nemulțumită de decizia pronunțată pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate deoarece: - instanța de apel a motivat în mod contradictoriu decizia reținând culpa exclusivă a reclamantelor în neverificarea și realizarea defectuoasă a decontării biletului la ordin și cu toate acestea a infirmat considerentele anterioare, apreciind că această culpă nu este de natură să excludă caracterul de plată nedatorată; - în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare ca la plata efectuată să fie considerată ca o plată nedatorată, pentru că nu a fost efectuată din eroare condiție obligatorie, prevăzută de art. 993 C. civ.; - în mod eronat a reținut instanța de apel că biletul la ordin a fost transmis băncii de emitent, această operațiune fiind efectuată de recurentă, care este titularul dreptului conferit de posesia instrumentului de plată; - obligația societății bancare de a efectua toate plățile indicate de client, cu condiția existenței disponibilului în contul clientului în momentul plății, se aplică numai în cazul ordinelor de plată, iar nu și în cazul plăților efectuate cu bilete la ordin; - banca a încălcat dispozițiile regulamentului B.N.R.

nr. 10/1994, privind compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie, întrucât nu a transmis biletul la ordin sucursalei Deva, în termen, nici pe fax, nici prin poștă; - în mod greșit s-a reținut că reclamantele nu puteau fi constrânse a exercita ele acțiunea în regres împotriva adevăratului debitor, atâta timp aveau această posibilitate legală. Recursul este nefondat. Într-adevăr în decizia atacată se reține că intimata, reclamantă s-a aflat în culpă pentru că a efectuat o plată fără temei legal și că această culpă nu exclude caracterul de plată nedatorată, prevăzută de art. 993 C. civ., dar din aceste considerente nu rezultă că ar exista motive contradictorii, motive care se exclud, așa cum se prevede în art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Instanța de apel printr-o corectă și integrală apreciere a probelor a expus rațiunile juridice care au condus la pronunțarea unei soluții legale. Nici cea de a doua critică nu este întemeiată. Intimata-reclamantă R.S.M. s-a aflat în eroare în legătură cu existența disponibilului necesar în contul clientului în momentul plății pentru că societatea bancară, la care aceasta era angajată nu era debitoare față de recurenta pârâtă, posesoarea biletului la ordin. Sunt de asemeni îndeplinite și celelalte cerințe, prevăzute de art. 992 C. civ., pentru existența plății nedatorate și anume plata sumei s-a făcut cu intenția de a stinge o obligație prin plată și între cel care a făcut plata și cel care a primit-o să nu fi existat obligația respectivă.

Cât privește persoana care a transmis băncii mandatul de efectuare a plății acestui bilet la ordin aceasta este recurenta-pârâtă, posesoarea biletului la ordin respectiv (beneficiarul), iar nu emitentul, SC I.T. SRL Deva, chemata în garanție la instanța de fond. Această cerere de chemare în garanție a fost disjunsă și ulterior suspendată, conform art. 35 din Legea nr. 64/1995, privind reorganizarea judiciară și falimentul. Din acest punct de vedere critica formulată este întemeiată dar nu influențează soluția ce urmează a fi pronunțată. Celelalte critici invocate de recurentă și care vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

În cauză nu sunt îndeplinite cerințele gestiunii de afaceri, prevăzută de art. 987 C. civ., deoarece geratul săvârșește din proprie inițiativă, fără vreo împuternicire acte juridice sau fapte materiale în interesul său sau folosul altei persoane – gerat, ori în cazul de față operațiunile bancare indicate de client s-au desfășurat pe baza unui mandat emis de acesta. Dispozițiile regulamentului B.N.R. nr. 10/1994, invocate de recurentă, au fost respectate, deoarece la data de 30 aprilie B.C.W.B. SA, sucursala Timișoara a expediat B.C.W.B. SA, sucursala Deva biletul la ordin în original, dar aceasta din urmă l-a restituit cu mențiunea că biletul la ordin a fost emis după data compensării. Critica recurentei, în sensul că intimatele aveau posibilitatea să introducă acțiune în regres împotriva chematei în garanție, cea, care a emis biletul la ordin SC I.T.

SRL Deva, nu poate fi acceptată, pentru că potrivit art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar cât privește modalitatea de executare, aceasta rămâne la latitudinea creditorilor care aleg calea cea mai sigură de a se îndestula. Față de cele ce preced, Înalta Curte stabilind că decizia atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta aflată în culpă procesuală să se plătească cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A.T. SA Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 46 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta la 31.880.000 lei cheltuieli de judecată către R.S.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 martie 2005.