ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1760/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2852 din 3

septembrie 2003, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantele B.C.W.B. SA, sucursala Timișoara, în prezent

B.C.S.I.B.R. SA, sucursala Timișoara și R.S.M., împotriva pârâtei SC A.T. SRL

Timișoara.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta bancă nu este îndreptățită să solicite de la

pârâtă sumele, reprezentând plata nedatorată achitată din eroare și dobânda

aferentă, ca urmare a decontării în mod nelegal a unui bilet la ordin, deoarece

eroarea a fost cu privire la existența disponibilului în contul adevăratului

debitor și nu cu privire la calitatea sa de debitor față de pârâtă, care a fost

de bună credință, primind o plată care îi era indubitabil datorată.

Cât privește pe reclamanta,

persoană fizică s-a reținut că între aceasta și pârâtă nu există nici un raport

juridic pentru că ea are calitatea de angajată (prepusă) a băncii reclamante,

iar raporturile dintre cele două reclamante sunt de dreptul muncii.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia nr. 46 din 18 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de

reclamante a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea

precizată și a obligat pârâta să restituie reclamantei R.S.M. suma de

189.787.912 lei, respingând cererile referitoare la actualizarea sumei și

dobânzi.

Pronunțând această decizie,

instanța de apel a reținut că reclamanta – persoană fizică, se află în culpă

pentru că a plătit pârâtei la solicitarea acesteia, prin intermediul băncii al

cărei client era, în baza unui bilet la ordin, emis de o terță societate, suma

în litigiu, deși plata trebuia făcută numai în condițiile în care terța

persoană avea disponibil bănesc necesar în cont, aspect care nefiind verificat

a determinat o plată fără temei legal.

Chiar dacă această culpă nu

este contestată, ea nu exclude caracterul de plată nedatorată, prevăzută de art.

993 C. civ., iar eventualele neregularități intervenite în cursul procedurilor

de plată nu sunt de natură a exonera pe pârâtă de obligația de restituie, întrucât

nu sunt îndeplinite condițiile art. 993 alin. (3) C. civ.

Deoarece pârâta a fost de

bună credință, s-a dispus ca aceasta să restituie numai suma efectiv achitată,

fără actualizare în raport de rata inflației și fără dobânzi legale, conform art.

994 C. civ.

Nemulțumită de decizia

pronunțată pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate deoarece:

- instanța de apel a motivat

în mod contradictoriu decizia reținând culpa exclusivă a reclamantelor în

neverificarea și realizarea defectuoasă a decontării biletului la ordin și cu

toate acestea a infirmat considerentele anterioare, apreciind că această culpă

nu este de natură să excludă caracterul de plată nedatorată;

- în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile necesare ca la plata efectuată să fie considerată ca o

plată nedatorată, pentru că nu a fost efectuată din eroare condiție

obligatorie, prevăzută de art. 993 C. civ.;

- în mod eronat a reținut

instanța de apel că biletul la ordin a fost transmis băncii de emitent, această

operațiune fiind efectuată de recurentă, care este titularul dreptului conferit

de posesia instrumentului de plată;

- obligația societății

bancare de a efectua toate plățile indicate de client, cu condiția existenței

disponibilului în contul clientului în momentul plății, se aplică numai în

cazul ordinelor de plată, iar nu și în cazul plăților efectuate cu bilete la

ordin;

- banca a încălcat

dispozițiile regulamentului B.N.R. nr. 10/1994, privind compensarea

multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie, întrucât

nu a transmis biletul la ordin sucursalei Deva, în termen, nici pe fax, nici

prin poștă;

- în mod greșit s-a reținut

că reclamantele nu puteau fi constrânse a exercita ele acțiunea în regres

împotriva adevăratului debitor, atâta timp aveau această posibilitate legală.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr în decizia

atacată se reține că intimata, reclamantă s-a aflat în culpă pentru că a

efectuat o plată fără temei legal și că această culpă nu exclude caracterul de

plată nedatorată, prevăzută de art. 993 C. civ., dar din aceste considerente nu

rezultă că ar exista motive contradictorii, motive care se exclud, așa cum se

prevede în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de apel printr-o

corectă și integrală apreciere a probelor a expus rațiunile juridice care au

condus la pronunțarea unei soluții legale.

Nici cea de a doua critică

nu este întemeiată.

Intimata-reclamantă R.S.M.

s-a aflat în eroare în legătură cu existența disponibilului necesar în contul

clientului în momentul plății pentru că societatea bancară, la care aceasta era

angajată nu era debitoare față de recurenta pârâtă, posesoarea biletului la

ordin.

Sunt de asemeni îndeplinite

și celelalte cerințe, prevăzute de art. 992 C. civ., pentru existența plății

nedatorate și anume plata sumei s-a făcut cu intenția de a stinge o obligație

prin plată și între cel care a făcut plata și cel care a primit-o să nu fi

existat obligația respectivă.

Cât privește persoana care a

transmis băncii mandatul de efectuare a plății acestui bilet la ordin aceasta

este recurenta-pârâtă, posesoarea biletului la ordin respectiv (beneficiarul),

iar nu emitentul, SC I.T. SRL Deva, chemata în garanție la instanța de fond.

Această cerere de chemare în garanție a fost disjunsă și ulterior suspendată,

conform art. 35 din Legea nr. 64/1995, privind reorganizarea judiciară și

falimentul.

Din acest punct de vedere

critica formulată este întemeiată dar nu influențează soluția ce urmează a fi

pronunțată.

Celelalte critici invocate

de recurentă și care vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt

neîntemeiate.

În cauză nu sunt îndeplinite

cerințele gestiunii de afaceri, prevăzută de art. 987 C. civ., deoarece geratul

săvârșește din proprie inițiativă, fără vreo împuternicire acte juridice sau

fapte materiale în interesul său sau folosul altei persoane – gerat, ori în

cazul de față operațiunile bancare indicate de client s-au desfășurat pe baza

unui mandat emis de acesta.

Dispozițiile regulamentului

B.N.R. nr. 10/1994, invocate de recurentă, au fost respectate, deoarece la data

de 30 aprilie B.C.W.B. SA, sucursala Timișoara a expediat B.C.W.B. SA, sucursala

Deva biletul la ordin în original, dar aceasta din urmă l-a restituit cu

mențiunea că biletul la ordin a fost emis după data compensării.

Critica recurentei, în

sensul că intimatele aveau posibilitatea să introducă acțiune în regres

împotriva chematei în garanție, cea, care a emis biletul la ordin SC I.T. SRL

Deva, nu poate fi acceptată, pentru că potrivit art. 1073 C. civ., creditorul

are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar cât privește

modalitatea de executare, aceasta rămâne la latitudinea creditorilor care aleg

calea cea mai sigură de a se îndestula.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte stabilind că decizia atacată este legală, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274

C. proc. civ., va fi obligată recurenta aflată în culpă procesuală să se

plătească cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de SC A.T. SA Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 46 din

18 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Obligă recurenta la

31.880.000 lei cheltuieli de judecată către R.S.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 martie 2005.