ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6812/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 251 din 14 mai 2003, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorii P.I. și P.C. împotriva deciziei nr. 219 din 5 august 2002, emisă de intimata SC F.D.F.E.E. Moldova SA. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia contestată nu a fost aprobată cererea formulată de P.I. și P.C. pentru restituirea în natură sau în echivalent a suprafeței de 1,5 ha teren, situată în Bacău, pârâta motivând decizia pe faptul că solicitanții nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 3 și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Reține instanța de fond că, în cauză, s-a dovedit că defunctul B.I., decedat la 16 ianuarie 1971, a deținut pe raza Județului Bacău 100 ha teren și alte bunuri mobile și imobile, care au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 83/1949.

Suprafața de 13266,35 mp teren care face obiectul notificării a fost identificată de expert ca fiind deținută de pârâtă, iar din acest teren, suprafața de 12.682,59 mp este ocupată de construcții și rețele de transport. Se mai reține că, raportat la dispozițiile art. 925 C. civ., testamentul olograf întocmit de defunctul B.I., la data de 7 mai 1956, este caduc în privința dispoziției testamentare care îi privește pe autorii contestatorilor, deoarece legatarii cu titlu particular P.C. și P.D., beneficiari ai cotelor de 10% și respectiv 5% din averea ce se va recupera, au decedat în anii 1990 și respectiv 1974, anterior îndeplinirii condiției suspensive sub care s-a dispus prin testament. Prin decizia civilă nr. 76 din 15 octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul admiterii contestației formulate de reclamanți.

S-a dispus restituirea în natură către apelanți a suprafeței de 583,76 mp teren, situată în Bacău, identificată în schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză și a fost obligată intimata să acorde reclamanților despăgubiri pentru restul cotei de 15% cuvenită acestora. Instanța de apel a reținut că prin testamentul olograf întocmit de B.I., au fost instituiți legatari pentru cotele de 10% și 5% din averea recuperată a testatorului numiții P.C. și P.D. Bunurile testatorului au fost preluate de stat, însă actul de preluare nu este titlu valabil, în sensul art. 6 din Legea nr. 213/1998, așa încât aceste bunuri nu au ieșit din patrimoniul testatorului. De aceea, aspectele referitoare la momentul când s-a îndeplinit condiția suspensivă cuprinsă în testament și la aplicarea dispozițiilor art. 925 C. civ.

sunt lipsite de relevanță. Analizând pe fond cererea reclamanților, s-a reținut că aceștia sunt succesorii legatarilor menționați în testament, că terenul care face obiectul cererii de restituire a aparținut testatorului și că suprafața de 583,76 mp teren este neafectată de construcții și rețele. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC F.D.F.E.E. Moldova SA care, invocând motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susține că, față de procesul-verbal întocmit la data de 11 martie 1949 de Comisia Județeană Bacău pentru aplicarea Decretului nr. 83/1949, greșit s-a reținut prin hotărârea atacată că terenul nu a ieșit din patrimoniul testatorului. Arată recurenta, că deține terenul în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 0 3 nr. 6176/2000, înscris în C.F., iar intimații nu au formulat cerere pentru anularea actului.

Se mai critică hotărârea și pentru faptul că instanța de apel nu a analizat testamentul, în raport cu art. 925 C. civ. Susține recurenta, că actul a fost făcut sub condiție suspensivă, condiție înscrisă atât în preambul cât și în partea lui finală și, pentru că autorii contestatorilor au decedat anterior îndeplinirii condiției, legatul este caduc. Petenții nu au făcut nici dovada dezbaterii succesiunii și nu au fost identificate bunurile care ar reveni fiecăruia dintre ei. Intimații au depus întâmpinare, prin care susțin că nu se aplică dispoziția înscrisă în art. 925 C. civ., deoarece prin mențiunea făcută în testament testatorul își justifică gestul său, și cer să se respingă recursul. Recursul este întemeiat.

Criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui text sunt incidente în cauză, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare. Interpretând greșit dispozițiile art. 925 C. civ., instanța de apel a reținut că aspectele referitoare la momentul îndeplinirii condiției suspensive și la dispozițiile textului invocat de pârâtă, sunt lipsite de relevanță, pentru că bunurile nu au ieșit din patrimoniul testatorului. Prevederile art. 925 C. civ. nu sunt însă aplicabile după cum bunul care face obiectul legatului s-a aflat sau nu în patrimoniul testatorului, și nu s-a pierdut dreptul de proprietate, așa cum reține instanța de apel. Potrivit art. 925 C. civ., în cazul în care legatul a fost făcut sub condiție suspensivă, va fi caduc dacă legatarul moare înainte de împlinirea condiției.

În cauză, contestatorii au formulat cerere pentru restituirea unor suprafețe de teren, pentru care au înțeles să facă dovada dreptului de proprietate cu testamentul olograf întocmit de I.B. Actul invocat cuprinde următoarea mențiune, „alcătuit în eventualitatea restituirii, fie în natură, fie printr-o despăgubire bănească a bunurilor ce mi-au fost confiscate”. Conform acestei mențiuni, dispoziția testamentară s-a făcut sub condiție suspensivă, iar prin testament au fost instituiți legatari, numiții P.C. și P.D., precum și alte persoane. Susținerea intimaților că mențiunea înscrisă în preambulul testamentului este doar o justificare a gestului testatorului și nu o condiție suspensivă, nu este întemeiată.

Condiția este un eveniment viitor și nesigur că se va îndeplini, de care depinde însăși existența actului juridic, iar condiția este suspensivă atunci când de producerea evenimentului viitor și nesigur depinde nașterea drepturilor și obligațiilor părților. Or, înscrierea în preambulul testamentului a mențiunii că actul este alcătuit în eventualitatea restituirii bunurilor în natură sau a primirii de despăgubiri, mențiune înscrisă și în alin. (5), unde se folosește formula „în cazul restituirii în natură”, nu constituie o justificare a gestului testatorului. Ea confirmă intenția testatorului, căruia bunurile îi fuseseră luate abuziv, de a dispune de avutul său pentru timpul încetării din viață, numai dacă evenimentul viitor și incert (restituirea în natură sau printr-o despăgubire bănească a bunurilor confiscate) se va realiza.

Prin urmare, testamentul invocat de intimații-contestatori fiind întocmit sub condiție suspensivă, este aplicabilă dispoziția înscrisă în art. 925 C. civ., care stabilește o regulă derogatorie de la principiul retroactivității condiției, regulă proprie testamentului. Întrucât, potrivit art. 925 C. civ., dreptul legatarului sub condiție suspensivă nu este transmisibil moștenitorilor cât timp condiția nu s-a împlinit, iar în cauză s-a făcut dovada că legatarii P.C. și P.D. au decedat la 12 decembrie 1990 (P.C.) și 25 iunie 1974 (P.D.), anterior îndeplinirii condiției, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea instanței de fond, intervenind caducitatea testamentului contestatorii-intimați nu sunt îndreptățiți să primească reparații în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru suprafețele de teren înscrise în testament.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, fără să se analizeze celelalte critici, conform art. 304 pct. 9 și 312 C. proc. civ., se va admite recursul și va fi modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii apelului declarat de contestatori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC F.D.F.E.E.E. Moldova SA împotriva deciziei civile nr. 76 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pe care o modifică în sensul respingerii apelului declarat de contestatorii P.I. și P.C. împotriva sentinței civile nr. 251 din 14 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.