ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6812/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 251 din 14

mai 2003, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată contestația formulată de

contestatorii P.I. și P.C. împotriva deciziei nr. 219 din 5 august 2002, emisă

de intimata SC F.D.F.E.E. Moldova SA.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin decizia contestată nu a fost aprobată

cererea formulată de P.I. și P.C. pentru restituirea în natură sau în

echivalent a suprafeței de 1,5 ha teren, situată în Bacău, pârâta motivând

decizia pe faptul că solicitanții nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 3

și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Reține instanța de fond că, în

cauză, s-a dovedit că defunctul B.I., decedat la 16 ianuarie 1971, a deținut pe

raza Județului Bacău 100 ha teren și alte bunuri mobile și imobile, care au

fost preluate de stat în baza Decretului nr. 83/1949. Suprafața de 13266,35 mp

teren care face obiectul notificării a fost identificată de expert ca fiind

deținută de pârâtă, iar din acest teren, suprafața de 12.682,59 mp este ocupată

de construcții și rețele de transport.

Se mai reține că, raportat la

dispozițiile art. 925 C. civ., testamentul olograf întocmit de defunctul B.I.,

la data de 7 mai 1956, este caduc în privința dispoziției testamentare care îi

privește pe autorii contestatorilor, deoarece legatarii cu titlu particular

P.C. și P.D., beneficiari ai cotelor de 10% și respectiv 5% din averea ce se va

recupera, au decedat în anii 1990 și respectiv 1974, anterior îndeplinirii

condiției suspensive sub care s-a dispus prin testament.

Prin decizia civilă nr. 76 din 15

octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de reclamanți și a

schimbat în tot sentința apelată, în sensul admiterii contestației formulate de

reclamanți.

S-a dispus restituirea în natură către

apelanți a suprafeței de 583,76 mp teren, situată în Bacău, identificată în

schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză și a fost obligată

intimata să acorde reclamanților despăgubiri pentru restul cotei de 15%

cuvenită acestora.

Instanța de apel a reținut că prin

testamentul olograf întocmit de B.I., au fost instituiți legatari pentru cotele

de 10% și 5% din averea recuperată a testatorului numiții P.C. și P.D.

Bunurile testatorului au fost

preluate de stat, însă actul de preluare nu este titlu valabil, în sensul art.

6 din Legea nr. 213/1998, așa încât aceste bunuri nu au ieșit din patrimoniul

testatorului. De aceea, aspectele referitoare la momentul când s-a îndeplinit

condiția suspensivă cuprinsă în testament și la aplicarea dispozițiilor art.

925 C. civ. sunt lipsite de relevanță.

Analizând pe fond cererea

reclamanților, s-a reținut că aceștia sunt succesorii legatarilor menționați în

testament, că terenul care face obiectul cererii de restituire a aparținut

testatorului și că suprafața de 583,76 mp teren este neafectată de construcții

și rețele.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta SC F.D.F.E.E. Moldova SA care, invocând motivele de

recurs înscrise în art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susține că, față de

procesul-verbal întocmit la data de 11 martie 1949 de Comisia Județeană Bacău

pentru aplicarea Decretului nr. 83/1949, greșit s-a reținut prin hotărârea

atacată că terenul nu a ieșit din patrimoniul testatorului.

Arată recurenta, că deține terenul

în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 0 3 nr.

6176/2000, înscris în C.F., iar intimații nu au formulat cerere pentru anularea

actului.

Se mai critică hotărârea și pentru

faptul că instanța de apel nu a analizat testamentul, în raport cu art. 925 C.

civ. Susține recurenta, că actul a fost făcut sub condiție suspensivă, condiție

înscrisă atât în preambul cât și în partea lui finală și, pentru că autorii

contestatorilor au decedat anterior îndeplinirii condiției, legatul este caduc.

Petenții nu au făcut nici dovada dezbaterii succesiunii și nu au fost

identificate bunurile care ar reveni fiecăruia dintre ei.

Intimații au depus întâmpinare, prin

care susțin că nu se aplică dispoziția înscrisă în art. 925 C. civ., deoarece

prin mențiunea făcută în testament testatorul își justifică gestul său, și cer

să se respingă recursul.

Recursul este întemeiat.

Criticile formulate fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui text sunt

incidente în cauză, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

Interpretând greșit dispozițiile

art. 925 C. civ., instanța de apel a reținut că aspectele referitoare la

momentul îndeplinirii condiției suspensive și la dispozițiile textului invocat

de pârâtă, sunt lipsite de relevanță, pentru că bunurile nu au ieșit din

patrimoniul testatorului.

Prevederile art. 925 C. civ. nu sunt

însă aplicabile după cum bunul care face obiectul legatului s-a aflat sau nu în

patrimoniul testatorului, și nu s-a pierdut dreptul de proprietate, așa cum reține

instanța de apel.

Potrivit art. 925 C. civ., în cazul

în care legatul a fost făcut sub condiție suspensivă, va fi caduc dacă

legatarul moare înainte de împlinirea condiției.

În cauză, contestatorii au formulat

cerere pentru restituirea unor suprafețe de teren, pentru care au înțeles să

facă dovada dreptului de proprietate cu testamentul olograf întocmit de I.B.

Actul invocat cuprinde următoarea

mențiune, „alcătuit în eventualitatea restituirii, fie în natură, fie printr-o

despăgubire bănească a bunurilor ce mi-au fost confiscate”.

Conform acestei mențiuni, dispoziția

testamentară s-a făcut sub condiție suspensivă, iar prin testament au fost

instituiți legatari, numiții P.C. și P.D., precum și alte persoane.

Susținerea intimaților că mențiunea

înscrisă în preambulul testamentului este doar o justificare a gestului

testatorului și nu o condiție suspensivă, nu este întemeiată.

Condiția este un eveniment viitor și

nesigur că se va îndeplini, de care depinde însăși existența actului juridic,

iar condiția este suspensivă atunci când de producerea evenimentului viitor și

nesigur depinde nașterea drepturilor și obligațiilor părților.

Or, înscrierea în preambulul

testamentului a mențiunii că actul este alcătuit în eventualitatea restituirii

bunurilor în natură sau a primirii de despăgubiri, mențiune înscrisă și în

alin. (5), unde se folosește formula „în cazul restituirii în natură”, nu

constituie o justificare a gestului testatorului. Ea confirmă intenția

testatorului, căruia bunurile îi fuseseră luate abuziv, de a dispune de avutul

său pentru timpul încetării din viață, numai dacă evenimentul viitor și incert

(restituirea în natură sau printr-o despăgubire bănească a bunurilor

confiscate) se va realiza.

Prin urmare, testamentul invocat de

intimații-contestatori fiind întocmit sub condiție suspensivă, este aplicabilă

dispoziția înscrisă în art. 925 C. civ., care stabilește o regulă derogatorie

de la principiul retroactivității condiției, regulă proprie testamentului.

Întrucât, potrivit art. 925 C. civ.,

dreptul legatarului sub condiție suspensivă nu este transmisibil moștenitorilor

cât timp condiția nu s-a împlinit, iar în cauză s-a făcut dovada că legatarii

P.C. și P.D. au decedat la 12 decembrie 1990 (P.C.) și 25 iunie 1974 (P.D.),

anterior îndeplinirii condiției, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea

instanței de fond, intervenind caducitatea testamentului contestatorii-intimați

nu sunt îndreptățiți să primească reparații în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru

suprafețele de teren înscrise în testament.

Prin urmare, pentru considerentele

expuse, fără să se analizeze celelalte critici, conform art. 304 pct. 9 și 312

C. proc. civ., se va admite recursul și va fi modificată hotărârea atacată, în

sensul respingerii apelului declarat de contestatori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC F.D.F.E.E.E. Moldova SA împotriva deciziei civile nr. 76 din 15 octombrie

2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pe care o modifică în sensul

respingerii apelului declarat de contestatorii P.I. și P.C. împotriva sentinței

civile nr. 251 din 14 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.