ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6954/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6954/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4324 din 8 septembrie 2003, Judecătoria
Botoșani a admis acțiunea de integrare în spațiu formulată de reclamanții A.V.
și A.A., în contradictoriu cu pârâta A.E. și a fost obligată pârâta să permită
reclamanților accesul și folosința imobilelor, casă și teren aferent, situate
în localitatea Șendreni, comuna Frumușica județul Botoșani, bunuri asupra
cărora părțile au calitatea de coproprietare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că
reclamanții și pârâta sunt moștenitorii defunctului A.G., bunurile imobile care
fac obiectul acțiunii se includ în masa succesorală, iar între părți există un
proces de partaj. Atât terenul cât și locuința sunt folosite de pârâtă, care nu
le permite reclamanților folosirea lor.
Se mai reține, că pârâta a cerut să se respingă cererea de reintegrare,
deoarece pârâții nu au folosit niciodată locuința, însă atributele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege și exercitarea lor nu poate fi influențată
de numărul bunurilor imobile avute în proprietate de o persoană.
Prin decizia civilă nr. 118 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel
Suceava s-a admis apelul declarat de pârâtă, s-a schimbat sentința apelată și
s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Instanța de apel a reținut, că instanța de fond a soluționat acțiunea în
raport cu precizările făcute de reclamanți.
Cererea reclamanților-intimați nu este întemeiată, pentru că aceștia au
domiciliile în orașul Anina, județul Caraș Severin, nu au locuit niciodată în
imobilul care face obiectul procesului, bunul este folosit de pârâtă, iar
reclamanții urmăresc obținerea unei soluții pe care să o folosească în procesul
de partaj. Pârâta are drept de abitație, conform art. 4 din Legea nr. 319/1944,
este în vârstă de 80 ani, este paralizată și nu are o altă locuință.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții care, invocând
art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susțin că instanța de apel a încălcat
dispozițiile art. 480 C. civ. și a dat o interpretare greșită art. 581 C. proc.
civ.
Arată recurenții, că și-au întemeiat acțiunea pe art. 581 C. proc. civ.,
motivat de faptul că procesul de partaj se tergiversează și în această perioadă
de timp nu pot folosi imobilul moștenit de la tatăl lor. Pârâta, care a fost
cea de a doua soție a defunctului, se folosește de toate bunurile, iar
recurenții nu au o altă locuință în localitatea unde se află imobilul dobândit
prin succesiune.
Mai arată recurenții, că doresc să obțină o soluție provizorie până la
soluționarea partajului, fără intenția de a se folosi de ea în partaj, că
intimata nu este paralizată și că relațiile tensionate dintre părți sunt
menținute artificial de fiul pârâtei intimate din prima căsătorie.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:
Recurenții invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10
C. proc. civ., însă criticile formulate fac posibilă încadrarea numai în art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Dispozițiile acestui text nu sunt incidente în cauză. Art. 581 C. proc.
civ. nu a fost aplicat, procesul fiind judecat pe dreptul comun, deoarece, la
termenul din 16 mai 2003, reclamanții, prin apărător, au precizat că înțeleg să
transforme cererea din ordonanță președințială, în acțiune de drept comun, iar
hotărârea atacată nu este dată cu încălcarea prevederilor art. 480 C. civ.
Conform mențiunilor din certificatul de moștenitor, aflat la dosarul
instanței de fond, imobilul, teren și construcție, în care reclamanții au cerut
să fie reintegrați, face obiectul proprietății comune pe cote părți.
Bunul este folosit de intimata-pârâtă, care în cursul procesului s-a
opus la admiterea acțiunii, iar calitatea recurenților-reclamanți de
coproprietari nu le conferă dreptul de a fi reintegrați în imobil, așa cum au
cerut prin acțiunea înregistrată la instanță, la data de 11 aprilie 2003.
Dreptul de folosință poate fi exercitat de toți coproprietarii, ceea ce
presupune atât exercitarea folosinței materiale a bunului care face obiectul
dreptului de proprietate comună pe cote-părți, cât și posibilitatea culegerii
fructelor produse de bun, însă atunci când sunt neînțelegeri între
coproprietari cu privire la folosirea materială a bunului, cum este în cazul în
speță, pentru imobilul în care nu au locuit anterior formulării acțiunii aceștia
au la îndemână numai calea încetării coproprietății prin partaj, fără ca
dreptul de folosință să poată fi valorificat pe calea acțiunii în reintegrare.
De altfel, recurenții confirmă existența unui proces de partaj pentru
lichidarea stării de indiviziune în care se află părțile.
Pentru considerentele expuse, se va respinge recursul declarat de
reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamanții A.V. și V.A. împotriva deciziei nr. 118 din 27 ianuarie 2004 a
Curții de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie
2004.