TENDERA v. GERMANY

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 27329/21 Jerzy TENDERA împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 3 octombrie 2023 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović , Președintele Anja Seibert-Fohr, Sebastian Rădulețu , judecători și Ilse Freiwirth, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 27329/21) împotriva Republicii Federale a Germaniei depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 10 mai 2021 de către un național polonez, dl Jerzy Tiera, care s-a născut în 1974 și trăiește în Kraków („reclamantul”) și a fost reprezentat de dl L. Obara, un avocat care practică în Olsztyn; După deliberare, hotărăște după cum urmează: OBJETOR AL CAUZULUI Cauza se referă la refuzul Curții Federale de Justiție de a impune o hotărâre de judecată poloneză care ordonă o canală de televiziune germană să publice scuze. Reclamantul este fiul dlui K., născut în 1921, care a fost un național polonez și fost prizonier din tabăra de exterminare din Auschwitz. La 15 iulie 2013 Zweites Deutsches Fernsehen (denumit în continuare „ZDF”), un radiodifuzor public național în Germania, a lansat un anunț despre un documentar pe site-ul său care se referă la „Taberele poloneze de exterminare din Majdanek și Auschwitz”. După notificarea greșelii de către Ambasada Poloneză la 19 iulie 2013, ZDF a modificat textul în termen de 30 de minute după primirea notificării pentru a menține „tabere germane de exterminare pe teritoriul polonez”. În aceeași zi, K. a contactat ZDF, declarând că s-a simțit insultat personal de trimiterea la lagărele poloneze de exterminare și a cerut ca ZDF să publice scuze pe site-ul său. Apoi, ZDF a emis scuze scrise K. În plus, la 11 aprilie 2016 a publicat o declarație pe site-ul său, cerând scuze pentru formularea incorectă. În 2014 K. a depus deja un proces în fața Curții Regionale Cracoviei, cerând, în special, ca ZDF să publice o declarație pe site-ul său, care, în măsura în care este relevant, a citit după cum urmează: „ZDF [...] își exprimă regretul că în anunțul din 15 iulie 2013 [...] s-a folosit o formulare necorespunzătoare care a deformat istoria populației poloneze, susținând că taberele de exterminare Majdanek și Auschwitz au fost construite și exploatate de către polonezi și își cere scuze domnului K., fost prizonier al unui tabără de concentrare germană, pentru încălcarea drepturilor sale de personalitate, în special a identitatii sale naționale (în special aparținerea poporului polonez) și a demnității sale naționale.” Procesul a fost respins de instanța de primă instanță, dar la apelul lui K. la 22 decembrie 2016 Curtea de Apel Kraków a ordonat ZDF să publice declarația pe site-ul său pe o perioadă de o lună. Ulterior, de la 23 decembrie 2016 până la 23 ianuarie 2017 ZDF a prezentat un banner pe site-ul său care spunea „apologie către K”., care a adresat vizitatorilor textului declarației (a se vedea punctul 4 de mai sus). La 9 ianuarie 2017 K. a contactat ZDF, declarând că nu a respectat în mod corespunzător ordinul judecătorului. El a criticat, în special, publicarea declarației solicitate cu o notă introductivă care a afirmat că anunțul eronat a fost bazat pe o eroare de traducere, și s-a plâns că doar bannerul cu hiperlink a fost publicat pe pagina principală a site-ului ZDF, dar nu și declarația în sine. Când ZDF a refuzat să respecte cererea K., acesta a depus în fața instanțelor germane proceduri de aplicare. El a avut succes în fața instanței de primă instanță și hotărârea a fost susținută în apel. Cu toate acestea, la apelul ZDF asupra punctelor de drept, la 19 iulie 2018 Curtea Federală de Justiție a inversat hotărârile instanțelor inferiore și a constatat împotriva K. Curtea a subliniat faptul că o declarație susținând că taberele de exterminare Majdanek și Auschwitz au fost exploatate de Polonia a fost de fapt inexact. Cu toate acestea, s-a constatat că declarația solicitată nu se limitează la rectificarea acestei erori de fapt, ci și a conținut o hotărâre de valoare, susținând că formularea corectă a anunțului a constituit o deformare a faptelor istorice și a încălcat drepturile de personalitate ale K... Curtea a explicat în continuare că, în temeiul dreptului la libertatea de exprimare, astfel cum este protejat de Constituția germană, nimeni nu ar putea fi obligat de lege să exprime o hotărâre de valoare care le-a fost impusă de o altă persoană. În sfârșit, Curtea a considerat că executarea deciziei ar fi disproporționată, având în vedere că eroarea din anunțul inițial a fost corectată imediat după notificarea și că ZDF a publicat deja declarația solicitată pentru durata de o lună (a se vedea punctul 6 mai sus). La 20 septembrie 2018 K. a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională Federală. A murit la 1 octombrie 2019. La 28 octombrie 2020, Curtea Constituțională Federală a decis că, cu moartea lui K., plângerea constituțională a devenit lipsită de scop și că, din cauza caracterului inerent personal al cererii, nu a fost considerat adecvat să continue procedura. Reclamantul s-a plâns în fața Curții că decizia Curții Federale de Justiție care permite ZDF să ignore hotărârea poloneză a încălcat drepturile K. în temeiul articolelor 6, 8 și 10 din Convenție, deoarece instanța nu a luat în considerare în mod corespunzător suferința declarației eronate a cauzat tatălui său și, în plus, că decizia Curții Constituționale Federale de a întrerupe procedurile în cazul decesului K. și-a încălcat propriile drepturi în calitate de relativ apropiat al K. în temeiul articolului 6 din Convenție. EVALUAREA TRIBUNALULUI A allégat încălcarea drepturilor K. în temeiul articolelor 6, 8 și 10 din Convenție 11. Pentru a pretinde că este în temeiul articolului 34 din Convenție, o persoană trebuie să fie afectată direct de măsură sau de procedurile impuși (a se vedea Topallaj v. Albania, nr. 32913/03, § 65, 21 aprilie 2016). În cazul în care victima directă a murit înainte de depunerea cererii la Curte, Curtea a refuzat, de obicei, să acorde drepturi oricărei alte persoane, cu excepția cazului în care persoana respectivă a fost capabilă să demonstreze fie un efect direct asupra propriilor drepturi sau în cazul în care plângerea sau plângerile au susținut o chestiune de interes general legată de „respectul drepturilor omului” și reclamantul (ele) ca moștenitor(ele) a avut un interes legitim în urmărirea cererii ( A se vedea Akbay și alții v. Germania , nr. 40495/15 și altele 2, § 69, 15 octombrie 2020 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea a recunoscut că poziția rudei următoarei victime a depus o cerere în propriul drept în cazul în care presupusa încălcare a Convenției a fost legată îndeaproape de o dispariție sau de moarte care dă naștere la chestiuni în temeiul articolului 2, dar a fost mai restrictivă în cazul în care alte drepturi ale Convenției erau vizate (ibid., § 70). În cazurile referitoare la plângeri în temeiul articolelor 5, 6 sau 8, Curtea a acordat statutul de victimă rudelor apropiate, permițându-le să prezinte o cerere în cazul în care au demonstrat un interes moral în faptul că victimele întârziate sunt exonerate de orice constatare de vinovăție sau în protejarea propriei lor reputații și a familiei lor (ibid., § 71; a se vedea, de asemenea, Centrul pentru Resurse Juridice, în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 100, CEDH 2014, și jurisprudența citată în acest articol). 12. Curtea a examinat de obicei criteriile de mai sus cumulativ și a evaluat dacă rudele apropiate aveau posibilitatea de a depune o cerere având în vedere toate circumstanțele cazului (a se vedea Akbay și alții , citat mai sus, § 77). În ceea ce privește existența unui interes moral, Curtea remarcă că plângerile reclamantului nu au avut ca scop exonerarea K. sau protejarea reputației tatălui său. Mai degrabă, reclamantul a susținut că anunțul eronat a încălcat drepturile de personalitate ale K. și l-a cauzat suferințe semnificative de care Curtea Federală de Justiție nu a luat în considerare în mod corespunzător (a se vedea punctul 10 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea Federală de Justiție a susținut în primul rând că executarea deciziei poloneze a conflictuat cu dreptul ZDF la libertate de exprimare (a se vedea punctul 8 de mai sus) și, prin urmare, nu a abordat o posibilă încălcare a drepturilor de personalitate ale K.. 14. Referitor la întrebarea dacă plângerile au susținut o chestiune de interes general, Curtea observă că, în mai multe ocazii, a examinat chestiunile legate de recunoașterea sau executarea deciziilor rendue de instanțe străine (a se vedea Dolenc c. Slovenia) , nr. 20256/20, §§ 55-58, 20 octombrie 2022, precum și jurisprudența citată în acest sens. În acest context, Curtea a subliniat că, înainte de aplicarea unei hotărâri străine, instanța internă este obligată să efectueze o măsură de reexaminare (ibid., § 59, și a se vedea, de asemenea, Avotisiš c. Letonia c. [GC], nr. 17502/07, § 98, 23 mai 2016]. În plus, Curtea va reitera că, într-un caz privind dreptul de a răspunde, a considerat că obiectivul principal al acestui drept este să permită persoanelor să pună în pericol informații false publicate în presă (a se vedea Axel Springer SE c. Germania , nr. 8964/18, § 34, 17 ianuarie 2023). 15. În urma hotărârilor interne din acest caz, Curtea observă că Curtea Federală de Justiție, ținând cont de faptul că ZDF a publicat deja declarația solicitată, deși cu o notă introductivă (a se vedea punctul 8 de mai sus), a refuzat executarea hotărârii poloneze pe baza caracterului specific al declarației solicitate. În acest context, Curtea Federală de Justiție a subliniat faptul că, deși trimiterea la lagărele poloneze de exterminare constituie o eroare de fapt, noile afirmații formulate în declarația impugnată conțin hotărâri privind valoarea (a se vedea punctul 8 de mai sus) care, în conformitate cu Curtea Federală de Justiție, ZDF nu ar putea fi obligat să publice având în vedere dreptul său la libertate de exprimare (a se vedea mutatis mutandis) Axel Springer SE , citat mai sus § 34 . 16 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu a avut obligația de a depune o plângere cu privire la presupusa încălcare a drepturilor K. 17. Prin urmare, plângerile sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 lit. (a) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 4. Curtea a examinat plângerea depusă de reclamant în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la hotărârea Curții Constituționale Federale de a întrerupe procedura după moartea K.. Având în vedere tot materialul în posesia sa și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și a libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 litera (a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 26 octombrie 2023. Ilse Freiwirth Faris Vehabović Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 27329/21

Jerzy TENDERA

against Germany

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3

October 2023 as a Committee composed of:

Faris Vehabović

, President

,

Anja Seibert-Fohr,

Sebastian Rădulețu

, judges

,

and Ilse Freiwirth,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

27329/21) against the Federal Republic of Germany lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 10

May

2021 by a Polish national, Mr Jerzy Tendera, who was born in 1974 and lives in Kraków (“the applicant”) and was represented by Mr L. Obara, a lawyer practising in Olsztyn;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the refusal of the Federal Court of Justice to enforce a Polish court judgment ordering a German television channel to publish an apology.

2.

The applicant is the son of Mr K., born in 1921, who was a Polish national and former prisoner of the Auschwitz extermination camp. On 15

July 2013

Zweites Deutsches Fernsehen

(hereinafter “ZDF”), a national public broadcaster in Germany, released an announcement about an upcoming documentary on its website which referred to “Polish extermination camps in Majdanek and Auschwitz”. Upon being notified of the error by the Polish Embassy on 19 July 2013, ZDF amended the text within 30 minutes after receiving the notification to state “German extermination camps on Polish territory”.

3.

On the same day K. contacted ZDF, stating that he felt personally insulted by the reference to Polish extermination camps and demanded that ZDF publish an apology on its website. Subsequently, ZDF issued a written apology to K. Furthermore, on 11 April 2016 it published a statement on its website, apologising for the incorrect wording.

4

.

In 2014 K. had already filed a lawsuit before the Kraków Regional Court, demanding, notably, that ZDF publish a statement on its website, which, insofar as relevant, read as follows:

“ZDF [...] expresses its regret that in the announcement dated 15 July 2013 [...] incorrect wording was used which distorted the history of the Polish people by alleging that the Majdanek and Auschwitz extermination camps had been built and operated by Poles and apologises to Mr K., a former prisoner of a German concentration camp, for violation of his personality rights, notably his national identity (sense of belonging to the Polish people) and his national dignity.”

5.

The lawsuit was dismissed by the first-instance court, but upon K.’s appeal on 22 December 2016 the Kraków Court of Appeal ordered ZDF to publish the statement on its website for a duration of one month.

6

.

Subsequently, from 23 December 2016 until 23 January 2017 ZDF displayed a banner on its website saying “apology to K.”, which directed visitors to the text of the statement (see paragraph 4 above).

7

.

On 9 January 2017 K. contacted ZDF, stating that it had not properly complied with the court order. He criticised, in particular, the publication of the requested statement with an introductory note stating that the erroneous announcement had been based on a translation error, and complained that only the banner with the hyperlink had been published on the main page of ZDF’s website, but not the statement itself.

8

.

When ZDF refused to comply with K.’s request the latter filed enforcement proceedings before the German courts. He was successful before the first-instance court and the decision was upheld on appeal. However, upon ZDF’s appeal on points of law, on 19 July 2018 the Federal Court of Justice reversed the lower courts’ decisions and found against K. The court stressed that a statement alleging that the Majdanek and Auschwitz extermination camps had been operated by Poland was factually inaccurate. However, it found that the requested statement was not limited to rectifying this factual error, but also contained a value judgment, asserting that the incorrect wording of the announcement had constituted a distortion of historical facts and violated K.’s personality rights. The court further elaborated that under the right to freedom of expression, as protected by the German Constitution, no one could be compelled by law to express a value judgment that had been imposed on them by another person. The enforcement of the Polish judgment would thus manifestly run counter to the German

ordre public

. Lastly, the Court considered that enforcement of the decision would be disproportionate, given that the error in the original announcement had been corrected immediately after notification and that ZDF had already published the requested statement for the duration of one month (see paragraph 6 above).

9.

On 20 September 2018 K. lodged a constitutional complaint with the Federal Constitutional Court. He died on 1 October 2019. On 28 October 2020 the Federal Constitutional Court ruled that with K.’s death his constitutional complaint had become devoid of purpose and that, due to the inherently personal nature of the claim, it was not deemed appropriate to continue the proceedings.

10

.

The applicant complained before the Court that the decision of the Federal Court of Justice allowing ZDF to disregard the Polish judgment had violated K.’s rights under Articles 6, 8 and 10 of the Convention since the court had not properly taken into account the suffering the erroneous statement had caused his father and, furthermore, that the Federal Constitutional Court’s decision to discontinue the proceedings upon K.’s death had violated his own rights as K.’s close relative under Article 6 of the Convention.

THE COURT’S ASSESSMENT

Alleged violation of K.’s rights under Articles 6, 8 and 10 of the Convention

11.

In order to claim standing under Article 34 of the Convention, a person must be directly affected by the impugned measure or proceedings (see

Topallaj v. Albania

, no. 32913/03, § 65, 21 April 2016). Where the direct victim died before the application was lodged with the Court, the Court has usually declined to grant standing to any other person unless that person was able to either demonstrate a direct effect on his or her own rights or where the complaint(s) raised an issue of general interest pertaining to “respect for human rights” and the applicant(s) as heir(s) had a legitimate interest in pursuing the application (

see

Akbay and Others v. Germany

, nos. 40495/15 and 2 others, § 69, 15 October 2020). Such an interest exists, in particular, in cases where the main issue raised by it transcends the person and the interests of the applicant, notably where an application concerns the legislation or a legal system or practice of the respondent State (ibid., § 76). The Court has recognised the standing of the victim’s next of kin to submit an application in their own right where the alleged violation of the Convention was closely linked to a disappearance or death giving rise to issues under Article 2, but has been more restrictive where other Convention rights were concerned (ibid., § 70). In cases concerning complaints under Articles 5, 6 or 8, the Court has granted victim status to close relatives, allowing them to submit an application where they have shown a moral interest in having the late victim exonerated of any finding of guilt or in protecting their own reputation and that of their family (

ibid., § 71; see also

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania

[GC], no. 47848/08, § 100, ECHR 2014, and the case

‑

law cited therein).

12.

The Court has usually considered the above criteria cumulatively and made its assessment of whether close relatives had standing to submit an application having regard to all the circumstances of the case (see

Akbay and Others

, cited above, § 77).

13.

Regarding the existence of a moral interest, the Court notes that the applicant’s complaints were not aimed at exonerating K. or protecting his or his father’s reputation. Rather, the applicant argued that the erroneous announcement had violated K.’s personality rights and had caused him significant suffering of which the Federal Court of Justice had failed to take proper account (see paragraph 10 above). However, the Federal Court of Justice had primarily held that the execution of the Polish decision conflicted with ZDF’s right to freedom of expression (see paragraph 8 above) and thus, did not address a potential infringement of K.’s personality rights.

14.

Turning to the question of whether the complaints raised an issue of general interest, the Court observes that it has on several occasions examined the questions pertaining to the recognition or enforcement of decisions rendered by foreign courts (see

Dolenc v. Slovenia

, no. 20256/20, §§ 55-58, 20 October 2022, and the case-law cited therein). In this context, the Court stressed that before enforcing a foreign decision the domestic courts are obliged to conduct some measure of review (ibid., § 59, and see also

Avotiņš v.

Latvia

[GC], no. 17502/07, § 98, 23 May 2016). Furthermore, the Court would reiterate that in a case concerning the right to reply it has held that the primary objective of this right is to allow individuals to challenge false information published about them in the press (see

Axel Springer SE v.

Germany

, no. 8964/18, § 34, 17 January 2023).

15.

Moving on to the domestic decisions in the present case, the Court observes that the Federal Court of Justice, taking into consideration that ZDF had already published the requested statement, albeit with an introductory note (see paragraph 8 above), denied enforcement of the Polish judgment based on the particular nature of the requested statement. In this context, the Federal Court of Justice stressed that while the reference to Polish extermination camps did constitute a factual error, the further claims made in the impugned statement contained value judgments (see paragraph 8 above) which, according to the Federal Court of Justice, ZDF could not be compelled to publish in view of its right to freedom of expression (see,

mutatis mutandis

,

Axel Springer SE

, cited above, § 34).

16.

It follows that the decision regarding the enforcement of a foreign judgement based on the particular nature of the requested statement lacks broader implications beyond the individual case and cannot be considered to concern the legal system or practice of the respondent State. In the light of the above, the Court considers that the applicant did not have the requisite standing under Article 34 of the Convention to lodge a complaint about the alleged violation of K.’s rights.

17.

Accordingly, the complaints are incompatible

ratione personae

with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a) and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

Alleged violation of the applicant’s rights under Article 6 of the Convention

18.

The Court has examined the complaint submitted by the applicant under Article 6 of the Convention regarding the Federal Constitutional Court’s decision to discontinue the proceedings upon K.’s death. Having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that it does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. This part of the application must therefore be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and

4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 26 October 2023.

Ilse Freiwirth

Faris Vehabović

Deputy Registrar

President