ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6520/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 88/2002, Tribunalul București a condamnat pe inculpata P.A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor. La data de 12 decembrie 2003, invocând cazul prevăzut de art. 455 alin. (1) raportat la art. 453 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., condamnata P.A., aflată în Penitenciarul Rahova în executarea pedepsei menționate, a solicitat întreruperea executării pedepsei. În motivarea cererii, petenta a arătat că are trei copii minori, cu vârste cuprinse între 4 și 13 ani, aflați în întreținerea părinților condamnatei, persoane cu vârstă înaintată care nu dispun de nici un venit.

Petenta a mai arătat că atât tatăl acesteia, cât și unul dintre copii, suferă de afecțiuni medicale grave. În cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale. Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Crăcăoani, rezultă că petenta a avut trei copii minori, unul dintre aceștia decedând în anul 2003. Ceilalți doi minori se află în prezent în întreținerea fratelui condamnatei. În referat de face vorbire de condițiile precare de existență, minorii locuind într-o casă bătrânească, împreună cu alte opt persoane, singura sursă de venit fiind reprezentată de ajutorul social. Prin sentința nr. 1086 din 6 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală investit, prin declinarea competenței soluționării cauzei de către Judecătoria sectorului 1 București, a respins cererea ca neîntemeiată.

S-a reținut că, în sensul dispozițiilor art. 453 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., condițiile precare de existență a celor doi minori nu constituie împrejurări speciale, iar consecințele acestora nu pot fi înlăturate prin prezența condamnatei în familie, pe durata a trei luni. Pe de altă parte, față de cei doi minori pot fi luate măsuri de protecție de către instituțiile abilitate. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 730/ A din 1 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de petentă, împotriva hotărârii instanței de executare. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în mod legal prima instanță a reținut că, prin întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni, condițiile de subzistență nu pot fi îndreptate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, petenta a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac exercitată, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Este de reținut că pentru asigurarea concomitent, a scopului procesual penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii de condamnare și executarea pedepsei, apar ca fiind condiții obligatorii. Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ, prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.

Ori, nu corespunde cerințelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cu referire la caracterul vremelnic al situației și posibilitatea înlăturării consecințelor grave ale acesteia, starea materială precară a familiei în întreținerea căreia se află copii minori ai condamnatei, având caracter de anterioritate în raport cu aplicarea pedepsei în care recurenta-parte se află, constatată prin anchetă socială, lipsindu-i aceste stări, în condițiile continuării executării pedepsei, atât legătura de cauzalitate cât și posibilitatea înlăturării acesteia. Drept urmare, respingând apelul și menținând hotărârea instanței de executare de respingere a cererii petentei de întrerupere a executării pedepsei închisorii, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare, prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 383 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petenta P.A., ca nefondat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta menționată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata P.A., împotriva deciziei penale nr. 730 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenta condamnată să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2004.